George Sand, scriitoare franceză, a fost o femeie care a sfidat convenţiile sociale ale epocii sale. A fost la fel de faimoasă pentru romanele sale, ca şi pentru independenţa ei „nefeminină“, obiceiul de a purta haine bărbăteşti şi poveştile de dragoste cu artişti celebri, cum ar fi Alfred de Musset şi Frédéric Chopin. În 1833, George Sand s-a îndrăgostit nebuneşte de Alfred de Musset. Povestea lor de iubire romantică şi pasională a fost transpusă în paginile romanului Ea şi el. De la triumful pasiunii până la tristul ei sfârşit, Thérèse şi Laurent se vor descoperi, se vor iubi şi se vor despărţi, în cursul unei poveşti bizare, frumoase şi pe alocuri întunecate, în care gelozia şi moartea nu sunt niciodată prea departe de cele mai arzătoare dorinţe.
Domnişoarei Jacques
Draga mea Thérèse, fiindcă-mi permiţi să-ţi spun pe numele mic, îţi dau o veste importantă din lumea artelor, le monde des arts, cum zice prietenul nostru Bernard. Ia te uită, rimează! Dar ceea ce-o să-ţi povestesc n-are nici rimă, nici noimă.
Închipuie-ţi că ieri, când m-am întors acasă, după ce te-am plictisit cu vizita mea, am găsit un milord englez... Mă rog, poate că nu era chiar un milord, dar sigur era englez, fiindcă mi-a zis în limba lui :
— Sunteţi pictor ?
— Yes, milord.
— Puteţi face chipul cuiva ?
— Yes, milord.
— Şi mâinile ?
— Yes, milord, şi picioarele.
— Bine ?
— Foarte bine !
— Oh, sunt sigur ! Atunci, vreţi să-mi faceţi portretul ?
— Al dumneavoastră ?
— De ce nu ?
A zis „De ce nu ?“ cu atâta bonomie, încât am încetat să-l iau drept un imbecil, cu atât mai mult cu cât acest fiu al Albionului e un bărbat foarte arătos. E capul lui Antinou pe umerii lui... pe umerii unui englez ; e chipul unui grec din cea mai înfloritoare epocă pe bustul cam ciudat îmbrăcat şi cu cravată al unui specimen al modei britanice.
— Pe legea mea ! i-am zis. Sunteţi un model frumos, cu siguranţă, şi mi-ar plăcea să fac un studiu după dumneavoastră, pentru mine ; dar nu vă pot face portretul.
— Şi de ce nu ?
— Pentru că nu sunt pictor de portrete.
— Oh !... Dar ce, în Franţa plătiţi vreo patentă pentru cutare sau cutare specialitate din domeniul artelor ?
— Nu, dar publicul nu ne permite să facem de toate. El vrea să ştie la ce să se aştepte de la noi, mai ales când suntem tineri. Şi dacă eu, cel care vă vorbesc şi care sunt foarte tânăr, aş avea ghinionul să vă fac un portret bun, mi-ar fi foarte greu să mă impun la viitoarea mea expoziţie cu altceva în afară de portrete. La fel, dacă nu v-aş face decât un portret mediocru, s-ar decreta că n-am calităţile necesare şi că am fost un îngâmfat riscând aşa ceva.
I-am mai înşirat englezului meu multe alte baliverne, de care te scutesc şi care l-au făcut să caşte ochii mari ; după care a început să râdă şi am văzut clar că motivele mele îi inspirau un profund dispreţ pentru Franţa, dacă nu cumva chiar pentru umilul dumitale servitor.
— Să vorbim pe şleau ! îmi zice el. Nu vă place portretul.
— Cum ? ! Drept ce amator mă luaţi ? Spuneţi mai degrabă că nu-ndrăznesc încă să fac portret şi că n-aş putea să-l fac de vreme ce, una din două : ori este o specialitate care le exclude pe celelalte, ori este perfecţiunea întruchipată şi, cum s-ar zice, coroana talentului. Unii pictori, nefiind în stare să compună ceva, pot copia în mod fidel şi plăcut modelul real. Aceştia au succesul asigurat, numai să ştie să prezinte modelul sub aspectul lui cel mai favorabil şi să aibă priceperea de a-l îmbrăca cu haine care să-l avantajeze, fiind totodată şi la modă. Dar, când nu eşti decât un biet pictor istorist, începător şi foarte contestat, cum am onoarea să fiu eu, nu te poţi lupta cu specialiştii. Vă mărturisesc că n-am studiat niciodată cu conştiinciozitate pliurile unei haine negre şi trăsăturile unei anume fizionomii. Eu sunt un nefericit inventator de atitudini, de tipuri şi de expresii. Toate astea trebuie să se supună subiectului meu, ideii mele, visului meu, dacă vreţi. Dacă mi-aţi permite să vă costumez după placul meu şi să vă pun într-o compoziţie născocită de mine... Ei bine, chiar şi-aşa, tot n-ar însemna nimic, n-aţi fi dumneavoastră. N-ar fi un portret pe care să-l faceţi cadou amantei... şi cu atât mai puţin soţiei. Nici una, nici cealaltă nu v-ar recunoaşte. Aşadar, nu mă-ntrebaţi acum ce voi putea face totuşi într-o bună zi, dacă, din întâmplare, voi ajunge un Rubens sau un Tiţian, fiindcă atunci voi putea să rămân poet şi creator, îmbrăţişând în acelaşi timp fără efort şi fără teamă viguroasa şi impunătoarea realitate. Din nefericire, nu e sigur c-o să ajung ceva mai mult decât un nebun sau un dobitoc. Citiţi-i pe domnii care spun asta în foiletoanele lor. Închipuie-ţi, Thérèse, că nu i-am zis englezului meu niciun cuvânt din ceea ce-ţi povestesc. E simplu când vorbeşti cu tine însuţi, dar, din tot ce-aş fi putut să-i spun ca să mă scuz că nu pot să-i fac portretul, n-am găsit nimic util decât aceste câteva vorbe : „De ce naiba nu vă adresaţi domnişoarei Jacques ?“ A scos de trei ori un „Oh !“, după care mi-a cerut adresa dumitale şi a plecat fără să stea câtuşi de puţin pe gânduri, lăsându-mă foarte confuz şi foarte iritat că n-am putut să-mi termin disertaţia despre portret. Căci, în fine, buna mea Thérèse, dacă prostănacul ăsta de englez frumuşel o să vină azi la dumneata, cum îl cred în stare, şi-o să-ţi repete tot ceea ce ţi-am scris, adică tot ceea ce nu i-am spus, despre făcătorii de portrete şi despre marii maeştri, ce-o să crezi despre ingratul dumitale prieten ? Că te pune în rândul celor dintâi şi că te consideră incapabilă să faci altceva decât portrete drăguţe apreciate de toată lumea ! Ah, draga mea prietenă, dac-ai fi auzit tot ceea ce i-am zis despre dumneata când a plecat !... O ştii doar, ştii că pentru mine nu eşti domnişoara Jacques, cea care face portrete reuşite foarte în vogă, ci un bărbat superior care s-a deghizat în femeie şi care, fără să fi făcut vreodată Academia, ghiceşte şi te face să ghiceşti un întreg corp şi un întreg suflet într-un bust, întocmai ca marii sculptori ai Antichităţii şi ca marii pictori ai Renaşterii. Dar tac, ştiu că nu-ţi place să-ţi spun ce cred despre dumneata. Te prefaci că iei toate astea drept complimente. Eşti foarte orgolioasă, Thérèse. Azi sunt foarte melancolic, nu ştiu de ce. Am mâncat prost în dimineaţa asta... N-am mai mâncat niciodată atât de prost de când am bucătăreasă. Şi apoi, nu se mai găseşte tutun bun. Tutungeria te otrăveşte. Şi apoi, mi s-au adus nişte cizme noi care nu-mi plac deloc... Şi apoi, plouă... Şi apoi, şi apoi, ce ştiu eu ? De ceva vreme, zilele sunt lungi ca nişte zile de post, nu ţi se pare ? Nu, nu ţi se pare. Dumneata nu cunoşti proasta dispoziţie, plăcerea care plictiseşte şi plictisul care ameţeşte, răul fără nume de care îţi vorbeam seara trecută în salonaşul ăla liliachiu în care aş vrea să fiu acum ; căci am o zi groaznică pentru pictat şi, neputând să pictez, mi-ar fi plăcut să te plictisesc cu conversaţia mea. Aşadar, n-o să te văd azi ! Ai o familie insuportabilă care te fură celor mai încântători prieteni ! O să fiu deci forţat în seara asta să fac vreo prostie sinistră !... Iată efectul bunătăţii dumitale faţă de mine, draga mea prietenă. Mă face să fiu atât de prost şi atât de neînsemnat când nu te mai văd, încât trebuie neapărat să-mi înec amarul în desfrâu, cu riscul de a te scandaliza. Dar, fii liniştită, n-o să-ţi povestesc cum mi-am petrecut seara.
Prietenul şi servitorul tău,
Laurent
11 mai 183...
Domnului Laurent de Fauvel
Mai întâi, dragul meu Laurent, îţi cer, dacă ai vreun strop de prietenie pentru mine, să nu faci prea des prostii care-ţi dăunează sănătăţii. Pe toate celelalte, ţi le permit. O să-mi ceri să-ţi dau una ca exemplu şi iată-mă în mare încurcătură, căci, într-adevăr, cunosc puţine prostii care să nu fie vătămătoare. Rămâne de văzut ce-nţelegi dumneata prin prostie. Dacă e vorba de supeurile alea lungi de care-mi vorbeai mai deunăzi, cred că ele te omoară, şi asta mă mâhneşte profund. Pentru Dumnezeu, de ce distrugi în felul ăsta, de bună voie, o viaţă atât de preţioasă şi de frumoasă ? Dar nu vrei predici, aşa că mă limitez la rugăminţi.
Cât despre englezul tău, care e de fapt american, tocmai m-a vizitat şi, fiindcă n-o să te văd nici în seara asta, nici mâine probabil, spre marele meu regret, trebuie să-ţi spun c-ai greşit refuzând să-i faci portretul. Te-ar fi plătit scump ca ochii din cap, iar ochii din capul unui american ca Dick Palmer înseamnă multe bancnote de care ai nevoie tocmai ca să nu faci prostii, mai exact ca să nu te-apuci să joci cărţi în speranţa c-o să dea norocul peste tine, ceea ce nu li se-ntâmplă niciodată oamenilor cu imaginaţie, având în vedere că ei nu ştiu să joace, că pierd întotdeauna şi că, după aceea, trebuie să-şi întrebe imaginaţia cum să-şi plătească datoriile, treabă pentru care prinţesa asta nu se simte făcută şi la care nu se-nhamă decât punând pe jar bietul trup în care locuieşte. Mă găseşti foarte moralistă, nu-i aşa ? Mi-e totuna. De altfel, dacă privim chestiunea mai de sus, toate motivele pe care i le-ai dat americanului tău şi mie nu fac doi bani. E posibil să nu ştii să faci un portret, de fapt, e chiar sigur dacă trebuie să-l faci în condiţiile succesului burghez, dar domnul Palmernu cerea nicidecum aşa ceva. L-ai luat drept un amator şi te-ai
înşelat. Este un om cu judecată şi gust, care se pricepe la pictură şi care te admiră. Spune-mi dacă l-am primit bine ! A venit la mine în lipsă de altceva mai bun, mi-am dat foarte bine seama de asta şi i-am fost recunoscătoare. Prin urmare, l-am consolat, promiţându-i c-o să fac tot posibilul ca să te conving să-l pictezi. O să vorbim aşadar despre problema asta poimâine-seară, când am stabilit o întâlnire cu Palmer, ca să-i pledez cauza şi ca să-ţi smulgă promisiunea. Acestea fiind zise, dragul meu Laurent, profită de faptul că n-o să mă vezi două zile şi distrează-te cum ştii tu mai bine. N-o să-ţi fie greu, cunoşti mulţi oameni spirituali şi ai pus piciorul în cea mai frumoasă lume. Eu nu sunt decât o bătrână moralizatoare care te iubeşte, te imploră să nu te culci târziu în fiecare noapte şi te sfătuieşte să nu faci excese şi să nu abuzezi de nimic. N-ai acest drept : geniul obligă.
Prietena ta,
Thérèse Jacques
Domnişoarei Jacques
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
