Născut în 1953, cu studii liceale la Ploieşti, absolvent al Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii Bucureşti (1976). Coleg de grupă cu Dan C. Mihăilescu, cum mărturiseşte acesta într-un text pe care îl reproducem, mai jos. Christian Crăciun a fost multă vreme profesor de liceu. A debutat într-un volum colectiv în 1985, iar după 1990 a fost colaborator al multor publicaţii. În ultimul deceniu a semnat mai multe volume de eseuri, unele salutate elogios de Dan C. Mihăilescu. Majoritatea acestor cărţi au fost publicate de editura clujeană Eikon, cum sunt şi cele trei de mai jos.
Ucronia eminesciană – Eseu despre timp şi imagine în Memento Mori
„Este un fel de neîncredere (spaimă?) în capacitatea de a ivi din interiorul culturii noastre un autor de o asemenea anvergură şi profunzime. Efectul de stranietate (Harold Bloom) al operei eminesciene era foarte mare în momentul său istoric şi, surprinzător, undele sale seismice s-au propagat până în zilele noastre. Dacă forma operei este forma spiritului creator, ce haos, ce forţă creatoare fantastică arată Eminescu în Memento Mori? (Ca engramă a operei totale) ... Eminescu este dintre acei autori cu o operă să-i spunem holografică, el nu scrie un poem anume, ci urmăreşte un gând până la ultimele lui consecinţe. Aproximându-l în diferite feluri. Corespondenţa dintre diferitele paliere ale scrisului său arată cui vrea să vadă că poetul trebuie citit dinspre tot spre parte, că lectura are nevoie de o întemeiere, o viziune globală, precum cea de la care pleacă poetul, mult mai bine articulată decât sunt unii dispuşi să admită. Eu am propus aici citirea dinspre imaginal şi ucronie, mai sunt, desigur, o mulţime de astfel de puncte de situare holistice în care se poate situa interpretul.” (Christian Crăciun)
Intrări în labirint
„Adolescentului de azi îi va fi, desigur, foarte greu să priceapă libertatea, deschiderea sufletească, forţa de absorbţie culturală, intensitatea trăirii şi fervorile de tot felul, solidaritatea întru altruism şi, mai ales, frenezia resincronizării cu valorile Occidentului – caracteristici esenţiale pentru formarea tânărului intelectual român de la sfârşitul anilor şaizeci. Am fost patru ani coleg de grupă cu Christian Crăciun la Facultatea de limba şi literatura română a Universităţii Bucureşti (1972-1976), am împărtăşit aceleaşi idealuri şi bibliografii, am bătut aceiaşi cîmpi, am fugit după aceiaşi cai verzi pe pereţi şi am practicat cu egală patimă aceleaşi metode ale evadării pe verticală. El a rămas cu entuziasmele şi, mai ales, cu toată puritatea de atunci, cu un soi de asumare christică (dacă mi se îngăduie formula) a lumii şi a culturii... Christian Crăciun este un om al dăruirii, al jertfei de sine şi nicidecum un «simplu» profesor. O profundă natură catalitică, după vorba lui Blaga, pentru care suprema valoare morală a omului este smerenia: a-ţi pleca grumazul în faţa Celuilalt, spre a-l face vizibil pe acela, în dauna fiinţei tale – iată lecţia (kenoza) lui. Când un om ca el se întreabă, pur şi simplu, dacă există o cultură românească postbelică, poţi să fii sigur că o face nu doar cu o desăvârşită bună credinţă, ci şi cu acel soi de patos responsabil care lipseşte majorităţii «intelighenţiei» dâmboviţene. Christian Crăciun rămâne un om – «pâinea lui Dumnezeu». Primească bietul, dar sincerul, omagiu al unui drăcuşor de carnaval! Drept pentru care semnez, Dan C. Mihăilescu”.
Isografii. Eseuri despre evadarea în esenţial
„Cartea cuprinde, în prima parte, eseuri publicate în ultimele două decenii în revistele Axioma, Litere, Revista Nouă, Idei în dialog, 22 şi altele. Textele sunt impregnate de aerul şi tensiunile timpului în care au fost scrise, la nivelul exemplelor ele datează (şi asta e bine, cred, desenează un fel de cardiogramă a unor vremuri ciudate), la nivelul ideilor mă iluzionez să cred că sunt actuale. Nu am făcut decât minime corecturi de stil.
În partea a doua am grupat răspunsurile pe care, între anii 2004-2008, le-am dat în dosarele tematice din Revista Nouă – Câmpina. Am precizat de fiecare dată tema dezbaterii. Câteva texte, care se văd uşor, au fost iniţial conferinţe ţinute în diverse împrejurări. Le-am păstrat forma oralităţii, fără să încerc să literaturizez deloc.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
