Ieri, joi 4 iunie 2015, a avut loc vernisajul expoziţiei de pictură a artistului Ion Anghel, la Galeria Senso, din Bucureşti. Este cel de-al patrulea eveniment cultural-artistic găzduit de această galerie, de la începutul acestui an, după succesul expoziţiei de pictură şi grafică ”Arborele vieţii” a artistei Alma Redlinger, al celei de sculptură şi grafică „Formă şi Expresie” a artiştilor Cristian Pentelescu şi Ana Zoe Pop şi al expoziţiei de pictură Zamfir Dumitrescu, evenimente de referinţă în peisajul cultural-artistic al Bucureştilor. Ca şi precedentele, evenimentul este realizat cu sprijinul Catena Grup, prin Programul Catena pentru Artă.
Expoziţia poate fi vizitată în perioada 4 iunie - 30 iunie 2015 de luni până vineri între orele 11.00 – 18.00, sâmbătă şi duminică între orele 12.00 -18.00.
Ion Anghel s-a născut pe 17 februarie 1973 la Bucureşti şi este membru Uniunii Artiştilor Plastici din România, secţia Pictură. Este lector universitar la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, departamentul Pictură şi doctor în arte vizuale cu teza “De la obiect la obiectualism în artele vizuale contemporane”, 2007. A avut mai multe expoziţii persoanle, a participat la peste două sute de expoziţii de grup, tabere, simpozioane şi proiecte în ţară şi strainătate, a fost distins şi cu numeroase premii şi distincţii.
”M-am gândit uneori la dinastiile de artişti: ce-i motivează pe fiii unor pictori, sculptori, graficieni sau artişti decoratori, să aleagă meseria părintelui (părinţilor), văzute şi ştiute fiind dificultăţile pe care această alegere le comportă? – se întreba Anca Vlad, preşedinte Fundaţia FILDAS ART. Şi mi-am răspuns că părintele artist devine mai uşor model pentru copilul său, fie şi numai prin comparaţie cu familia altui coleg; căci a fi artist înseamnă a te situa în zona libertăţii (programul pe care îl alegi, munca de atelier, confruntarea cu publicul, succesul); a fi artist înseamnă să ai acces la zona originalităţii, să poţi fi subiectul unor articole, luări de poziţie, exegeze de specialitate, să poţi participa la tabere de creaţie în ţară sau în lume. A fi artist înseamnă să nu trăieşti liniar, ci să creezi, să provoci prezentul şi posteritatea. Ideea eşecului este, dintru început, exclusă.
Şi dacă părintele este, ca în cazul lui Ion Anghel, un artist consacrat, dacă expoziţiile sale devin evenimente, dacă în albumele care îi sunt consacrate, semnează cele mai importante condeie ale domeniului, atunci meseria de pictor – respectiv artist vizual – este de neratat.
Impedimentul major constă în influenţa pe care părintele-model o poate exercita asupra copilului său, ştiut fiind faptul că Gheorghe Anghel în acest caz, distins profesor la Universitatea Naţională de Artă din Bucureşti, a înrâurit generaţii întregi de studenţi, care au pornit în meserie cu amprenta dascălului. Erudiţia lui Gheorghe Anghel, talentul pedagogic şi prestigiul de pictor au fost alţi factori de influenţă.
Ion Anghel cunoştea această lecţie din copilărie şi de aceea a abondonat-o mai uşor decât alţii. Ştia că din modelul patern ar trebui să preia meseria de dascăl (Ion Anghel este în prezent lector la aceeaşi universitate), ştia ce nu trebuie să devină (pictor cu stil asemănător) şi iscodea în direcţii neabordate de părintele său.
Se pare că a reuşit; expoziţiile organizate în mari muzee sau galerii stau mărturie în acest sens. Ecourile care mai răzbat, uneori, din lumea lui Gheorghe Anghel ne par a fi citate, utilizate cu bună ştiinţă şi deloc singular în arta contemporană.”
Criticul de artă dr. Doina Păuleanu, director al Muzeului de Artă Constanţa, declara: ”Neobosit şi de neoprit, Ion Anghel, absolvent al Universităţii Naţionale de Artă, clasa profesor Florin Ciubotaru, promoţia 1998, expune la Galeria Senso de îndată ce închide o altă personală (cu lucrări diferite) la Muzeul Ţăranului Român şi în spaţiul de proximitate al manifestării Experiment 40, organizată în septembrie trecut la Muzeul de Artă Constanţa.
(...) Ion Anghel nu ierarhizează obiectele reprezentării, pentru că, din punctul său de vedere, orice poate fi desenat, pictat, echivalat plastic – de la Agentul termic la Memoriile liftului, de la Facerea lumii la Buna credinţă sau chiar la Câteva spaţii goale – pentru a aminti doar cinci din cele treizeci de lucrări aflate pe simezele Galeriei Senso; cu toate acestea selecţia, care există (ceea ce poate fi spus) şi reducţia (parcimonia semnelor), vizează asociaţiile, chiar parte din semnificaţiile primare ale elementelor reprezentate; cu toate că orice exemplu poate fi concludent în acest sens, îl alegem pe cel intitulat Om (numărul 22 în catalog): evident că în imagine nu apare niciun om; o serie de figuri geometrice – între care triunghiul sau cercul – trasate cu mână voit nesigură şi ingenuă pot fi, la nevoie, simboluri antropologice, o serie de linii convergente par să sugereze părţi anatomice, câteva pete de culoare ne pot duce cu gândul la asceză, deşertăciune sau confruntare; pentru a opri orice construcţie explicativă, fie aceasta şi erudită, artistul scrie apăsat, cu grafie şi delicii de începător, cuvântul om şi închide orice discuţie printr-un punct.
Denotativ, acest tip de abordare conduce către un număr redus de elemente reprezentate, în cheie figurativă, abstractă sau în combinaţii şi dozaje greu de anticipat, dar măreşte şansa privitorului de a urma traseele indicate şi de a le conferi acoperire simbolică din propriul său muzeu imaginar de artă recentă. Facerea lumii, de pildă, nu sugerează, cum s-ar putea crede în primă instanţă, momentul grandios al începutului; fanta verticală în jurul căreia cresc planuri de adâncime redate perspectival poate fi cuvântul – respectiv cartea dintâi sau, în bună descendenţă borgesiană, anticiparea raiului (cu poarta strâmtă), care în viziunea marelui scriitor avea forma unei biblioteci.
Capacitatea de a doza inteligent, incitant, competent, uneori cu umor fin, reprezentaţionalul şi opusul său, traseele liniare şi cele picturale, elemental brut şi cel finisat cu acurateţe (uneori chiar cu eleganţă), elementele figurate perspectival cu cele aparent aleatorii, parcimonia cu excesul cromatic, imaginea bidimensională cu volumul, tabietul cu aventura semnelor, vidul, albul, suprafaţa lipsită de semne cu fervoarea (uneori chiar cu încrâncenarea) reprezentării, uimirea ingenuă cu reflexul cultural, transparenţa cu densitatea, opacitatea sau chiar cu relieful, pata cu litera şi numărul, suprafaţa de intensitate egală cu cea vibrată, modulată, degajată, risipită sau costrânsă prin contururi, obiectul cu memoria şi devenirea sa, sunt date constitutive ale unei pasiuni combinatorii în care s-a resorbit deja, cu vădită asumare, elementul ludic.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
