Ieri, joi 8 octombrie 2015, a avut loc vernisajul expoziţiei personale de pictură a artistei Ana Ruxandra Ilfoveanu, la Galeria SENSO (parter şi etaj), Bd. Unirii nr. 15, sector 5, Bucureşti. Expoziţia poate fi vizitată în perioada 8 octombrie 2015 - 3 noiembrie 2015, de luni până vineri între orele 11.00 - 18.00, sâmbăta şi duminica între orele 12.00 -18.00.
Născută la Ploieşti, artista Ana Ruxandra Ilfoveanu a absolvit Facultatea de Arte Plastice a Institutului Pedagogic al Universităţii Bucureşti, în anul 1968, specialitatea desen-pictură. Membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România din 1977, a obţinut Diploma de licenţă în profilul Arte Plastice si Decorative, specializarea pictură, în anul 1999, la Universitatea de Arte Bucureşti (fostul Institut de Arte „Nicolae Grigorescu”) fiind pentru un an studenta maestrului Corneliu Baba. Este soţia pictorului Sorin Ilfoveanu şi mama sculptorului Adrian Ilfoveanu şi a artistului fotograf Nicu Ilfoveanu. În anul 2009 expoziţia intitualtă „Saga Ilfoveanu” reunea lucrările celor patru în acelaşi spaţiu expoziţional.
Nume recunoscut şi apreciat, personalitate distinctă şi reprezentativă a artei şi culturii româneşti, Ana Ruxandra Ilfoveanu a fost protagonista a numeroase expoziţii personale şi de grup, în ţară şi în străinătate; are lucrări în colectii particulare din România, Italia, Franţa, SUA., Rusia, Germania, Cehia, Costa Rica, Cipru, Norvegia ş.a.
O prezenţă constantă în Tabăra Internaţională de Creaţie „Poduri Europene” de la Eforie Sud, Ana Ruxandra Ilfoveanu a creat lucrări pe care le-a expus şi prezentat cu ocazia expoziţiilor colective internaţionale de pictură şi sculptură găzduite anual de Muzeul de Arta Constanţa
„Când pătrunzi în universul Anei Ruxandra Ilfoveanu – şi este indicat să iei spontan această decizie, spre a putea dialoga, levitând, cu Paznicul oraşului, spre a înţelege, prin sporul noilor cunoştinţe tehnologice, fascinantele şi utopicele aparate ale timpului, spre a desluşi adevărata identitate a Vânzătoarei de iluzii, pentru a putea participa, din convingere şi cu folos, la Sărbătoarea Fecioarei de Ceres, spre a nu rămâne în afara peisajelor ei care se apropie de privitor, îndemnându-l să le străbată –, ai încă o dată certitudinea că „lumea-i un teatru, [iar] noi suntem actorii” dinăuntrul sau din afara scenei, mai mult sau mai puţin înzestraţi.
Tipologia şi expresivitatea enigmaticelor personaje create de artistă le plasează în plin carnaval sau spectacol, dar spre sfârşitul acestora, atunci când intensitatea acţiunilor creşte, nostalgia îşi găseşte breşe de penetrare, iar măştile se pregătesc, obosite, să cadă; femei şi bărbaţi separaţi sau laolaltă, cu liniile trupului amplificate de straie largi, drapate şi străbătute de vânt, protejaţi de elemente vestimentare stranii, amintind părţi ale armurilor medievale sau fără apărare în nuditatea lor lipsită de senzualitate, dirijează sau cântă la diferite instrumente (solo ori în grup), execută acrobaţii imposibile, circulă liber, asemenea păsărilor, în paradis, ascultă şoaptele cutiilor muzicale, asistă, interesaţi, la reprezentaţii, luptă în coride, rememorează, nostalgic, acţiuni trecute şi anticipează, cu precizie lipsită de îndoială, evenimentele viitoare. Alături se află animale şi păsări cu care oamenii interacţionează şi de care se (pre)ocupă, dar şi instrumente uitate în laboratorul vreunui alchimist, decis să caute, la nesfârşit, piatra filosofală.
Personajele reprezentate de Ana Ruxandra Ilfoveanu cu o precizie care pare să elimine orice ambiguitate fizionomică sunt, din cauzele amintite, foarte ocupate; ele cântă, dirijează, meditează, dialoghează, ocrotesc, zboară, fac exerciţii fizice de înaltă dificultate; în cazul în care acţiunea întreprinsă a luat sfârşit, ea revine ca amintire sau ca emblemă a timpului regăsit: Bătrâna doamnă care picta trandafiri albi, Desen la casa cu amintiri, Privind un portret de expresie ori portretul cu pisica.
Unele peisaje, fundaluri sau spaţii ale acţiunii sunt de tip hortus conclusus, pentru a adăposti, în incinta lor protejată, oamenii în acţiune, dar şi pe cei care cugetă. Dimensiunile spaţiului determină numărul participanţilor – în general, redus: unul, doi sau în formaţiune, de obicei, muzicală – şi conferă celor aleşi abilităţi frapante: capacitatea de a dresa şoimi, de a se menţine în echilibru fragil, de a fi ales (pe criterii care scapă înţelegerii imediate) cavaler al florii de cireş, de a putea dresa pisici (ştiut fiind că acestea îşi apără independenţa cu ghearele şi cu dinţii), de a vinde, convingător, iluzii, de a imagina şi fantaza.
Liniile trasate cu deplină hotărâre sunt însoţite de culori intense pe care le subordonează; tonurile au la dispoziţie, de obicei, suprafeţe generoase, în interiorul cărora lumina se manifestă prin accente albe sau de culoare deschisă, potrivit unor practici deprinse din analiza enluminurilor medievale; la fel ca în aceste manuscrise ilustrate, repertoriul de forme al artistei are un ridicat conţinut simbolic; el poate fi privit şi înţeles prin semnificaţiile primare pe care le conţine – iar anecdotica, mereu prezentă, atrage irezistibil privirea – sau la nivelul semnificaţiilor profunde, acolo unde autoarea se dedică exclusiv unor probleme complexe, grave, existenţiale. Cu câte o talpă ieşind afară din mit (pentru a parafraza un mare poet contemporan) sau din alegorie, personajele Anei Ruxandra Ilfoveanu, detaşate din fonduri egal şi intens colorate, sunt demne de zăbava privitorilor, în folosul cărora şi-au dovedit deja, prin acţiunile concepute, întreprinse sau săvârşite, caracterul memorabi” – Dr. Doina Păuleanu – critic de artă, Directorul Muzeului de Artă Constanţa.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
