Între 2 şi 9 octombrie, la Galaţi s-a desfăşurat cea de-a XXIII-a ediţie a Festivalului Naţional de Comedie, găzduit de Teatrul Dramatic ''Fani Tardini'' din Galaţi. În cele şapte seri de teatru au fost prezentate 12 spectacole. O jumătate dintre ele au fost susţinute de actori ai teatrelor din Bucureşti. Între piesele prezentate - "Natură moartă cu un nepot obez", "O scrisoare pierdută", "D'ale carnavalului", "Sex on the Bici", "Vacanţă în Guadalupa", "Azilul amanţilor". Galaţiul a intrat în festival cu o premieră mondială, "Fiarele", de Virgil Tănase, care semnează şi regia. Acest spectacol, care a deschis cea de-a XXIII-a ediţie a Festivalului Naţional de Comedie - Galaţi 2011, a obţinut Premiul pentru idee regizorală şi scenografică. Raluca Vermeşan şi Mircea Diaconu au primit premiile pentru cei mai buni actori. Premiul pentru cel mai bun spectacol - ''Natură moartă cu nepot obez'', Teatrul Odeon Bucureşti, regia Eugen Făt; Premiul pentru diversitate şi originalitate artistică - Nicolae Botezatu, pentru rolul Crăcănel din spectacolul ''D'ale carnavalului'', al Teatrului ''Tudor Vianu'' din Giurgiu şi pentru rolul Richard din spectacolul ''Azilul amanţilor'', al Teatrului Evreiesc de Stat Bucureşti. ''A fost un festival cu multe spectacole bune. Ne-a fost greu să decidem cui să acordăm cele cinci premii, au fost multe nominalizări. Îi aşteptăm cu drag, atât pe gălăţeni, cât şi pe actori, la ediţia următoare a festivalului'', a declarat preşedintele juriului, Cătălin Negoiţă.
Despre piesa sa, Virgil Tănase ne-a spus, într-un interviu pe care îl vom publica în numărul viitor al "Ziarului de duminică": "Nu mi-a fost greu să găsesc «locul acţiunii», o grădină zoologică, şi, acolo, în mod firesc, figurile de care aveam nevoie. Un îngrijitor, nu? care vrea şi el să fie libertate. Prins de vârtejul revoluţionar, deschide cuştile liberând «fiarele», care nu erau victime decât atâta timp cât, închise, erau împiedicate să muşte. Care devin acum oameni politici şi oameni de afaceri proslăvind libertatea care le îngăduie să-i nimicească pe cei mai firavi în virtutea legilor naturale - şi legea pieţiei este naturală, nu? Ea e aproape «materialist istorică». În libertate, în natură, lupta pentru supravieţuire e feroce, cum e şi societatea noastră de azi, chiar dacă colţii sunt lustruiţi cu alifii scumpe şi dacă putoarea leoaicelor în călduri e semnată Chanel. Îngrijitorul nostru are o soră care se dă şi ea după vremuri, ducând de urechi un handbalist turnător până-n parlamentul european unde acesta apără Ardealul umflându-şi buzunarele - s-a mai văzut! Sterică, îngrijitorul, are un adjunct care, pornind de la dosarele grădinii zoologice, ajunge academician şi Preşedintele unui Comitet în care dosarele unora şi altora sunt examinate de istorici competenţi ale căror dosare sunt şi ele examinate de alţi istorici ale căror dosare... şamd. În poveste e şi-un prunc - care nu îmbătrâneşte în cei vreo douăzeci de ani cât ar măsura timpul real de desfăşurare al evenimentelor: asta pentru simplul fapt că el este copilul pe care-l păstrăm în noi, acelaşi până la sfârşitul vieţii, victimă neîncetată a lumii noastre de adulţi, hulpavă şi crudă. Inutil să adaug că tatăl şi fiul ajung cerşetori pe sub podurile Europei. Inutil să adaug că Piţu, ca orice copil de azi, stă cu ochii în televizor şi butonează, ceea ce-mi permite să integrez în jocul teatral miracolul unei societăţi care alătură cu o nonşalanţă semnificativă o reclamă de detergent, o scenă de război, un serial american, un discurs politic, un talk-show, imaginea copiilor care mor de foame, jocuri idioate la care poţi câştiga salariul pe-un veac al unui om cinstit, etc. O situaţie, un conflict, câteva individualităţi - aveam ghemul pe care-l puteam de-acum desface băgând doar de seamă să nu rup firul, să nu-l las să se-noade înainte de-a ajunge în bătaia andrelelor unde trebuia să se-mpletească după canoanele artei dramatice."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
