Ziarul de Duminică

Fotografia fotografiată/ de Daniel Nicolescu

Fotografia fotografiată/ de Daniel Nicolescu

Autor: Daniel Nicolescu

12.10.2012, 00:02 62

Revista Arta îşi continuă aventura şi îşi trăieşte, probabil, cel mai frumos - sub aspect grafic şi tipografic - segment al, de altfel, îndelungatei sale vieţi. Reîmprospătată anul trecut, atent vegheată, în toate compartimentele ei, de Petru Lucaci (director) şi Magda Cârneci (redactor şef), a ajuns acum să scoată în reţelele de distribuţie a presei un somptuos număr dublu (6-7/ 2012) dedicat fotografiei.

Este vorba despre un dosar amplu, beneficiind de colaborări şi unghiuri de vedere provenite din multiple zone profesionale - artişti, critici şi curatori -, care încearcă şi, până la un punct, şi izbuteşte, să ofere o imagine de sinteză despre această "artă imperialistă a actualităţii" (apud Magda Cârneci, în textul introductiv al numărului). Coordonarea materialelor (de o deconcertantă dar nutritivă varietate) a fost delegată unor specialişti - Iosif Király şi Simona Dumitriu -, care au găsit de cuviinţă să investigheze fenomenul artei fotografice în mai multe foldere tematice, atent şi didactic etajate: Fotografia în contextul şcolilor de artă; Fotografia în contextul artei româneşti contemporane; Fotografia în contextul cercetării interdisciplinare. Volumul (îi spunem aşa pentru că, deşi ne aflăm în faţa unei publicaţii periodice, paginile sale se adună, practic, într-o carte de referinţă, fără paloarea obişnuită a produsului media, fără senzaţia de perisabil a acestuia) continuă cu secţiunile Fotografia. Aspecte teoretice şi eseuri, cu câteva file "grele" semnate de Sorin Alexandrescu ("Ciudatele lumi ale lui Duane Michals"), Igor Mocanu ("Pentru o pragmatică a cunoaşterii fotografice") sau Cătălin Gheorghe ("Cercetarea fotografică în arta cu caracter jurnalistic"). Nu lipsesc cronicile de expoziţie, dosarele de artist şi extrem de dinamica Anchetă, cu o suită de interviuri în care respondenţii "declanşează" flash-uri incitante asupra contemporaneităţii, cronicile de carte.

Iată câteva din gândurile cu care Iosif Király îşi deschide textul introductiv (Fotografia azi): "Ce se întâmplă cu fotografia azi, în al doilea deceniu al secolului XXI? Se mai poate numi fotografie imaginea care este produsă de o cameră digitală doar pentru că este statică şi pentru a o deosebi de imaginile în mişcare (dinamice) produse de aceeaşi cameră digitală?

Se mai poate numi fotografie o imagine compozită, ale cărei părţi sunt înregistrate fotografic în locuri şi momente diferite şi asamblate ulterior chiar de către fotograf sau de către studioul / laboratorul foto unde se execută printurile? Când vorbim de imagini compozite şi alte moduri de a interveni asupra imaginii fotografice nu ne aflăm în faţa unui fenomen nou. Astfel de procedee existau şi în epoca fotografiei argentice, încă din secolul al XIX-lea. Diferenţa este că ceea ce doar cu 10-20 de ani în urmă necesita timp, un nivel tehnologic relativ ridicat şi o anumită măiestrie, acum se poate face aproape instantaneu cu ajutorul anumitor programe de calculator specializate. Astfel de procedee ce mai demult constituiau excepţii, astăzi tind să devină ceva foarte obişnuit, dacă nu chiar regula."

Exhaustiv, ispitit de anvergură, cu ton mişcat - dinspre zona expunerii solemne sprea aceea a anecdoticului relevant - dosarul propus de revista Arta va rămâne, fără îndoială, un jalon în domeniu. Şi totul ar fi fost poate perfect dacă balanţa dintre ilustraţie şi text s-ar fi înclinat în favoarea celei dintâi. Un produs despre vizual, atât de grijuliu articulat, ar fi meritat o mai îndrăzneaţă deschidere vizuală. Fotografiind fotografii, reducem, poate mai mult decât în cazul plasticii propriu-zise, spiritul originalului. De aceea, credem, o etalare la dimensiuni generoase a ilustraţiilor ar fi atârnat mult nu doar în direcţia seducţiei, cât şi în aceea a elocvenţei.

AFACERI DE LA ZERO