La inaugurare, care s-a intins de-a lungul catorva ani, din cauza aducerii mobilierului din strainatate si a lucrarilor de finisare, singurele usi ramase inchise au fost cele ale bibliotecii. Pe la 1890, inca se lucra…
Se spune ca o mana de ajutor a dat-o regele insusi, fie ca ebenist, fie ca forjor. Concomitent, la palat se infiintase si o legatorie, cu specialisti adusi din Franta si din Imperiul Habsburgic, probabil in numar destul de mare. Acestia au legat toate volumele in piele, majoritatea de culoare rosie, cu initialele regelui si cu marginile aurite. Titlurile erau scrise deosebit de ingrijit, la randul lor fiind aurite sau, mai rar, decupate din foita de argint.
Pe la 1910, biblioteca numara 60.000 de unitati: carti, albume, fotografii si carti postale. Era un loc de refugiu pentru suveran, care avea la dispozitie un birou pentru lectura lucrarilor cerute, de care se ingrijea un elvetian extrem de competent, Louis Bachelin, ajutat, la randul lui, de un manuitor. Datorita specificului muncii, derulata in Palatul Regal si in functie de timpul liber al suveranului, Bachelin isi adusese si sotia la Bucuresti, aceasta ajutandu-si sotul la indexarea lucrarilor din biblioteca si a picturilor, atributie ce le permitea sotilor sa insoteasca familia regala pe la diferite resedinte din complexul de pe Valea Pelesului.
Biblioteca deosebit de fastuoasa relevata de fotografie a functionat pana in 1926, cand a izbucnit un incendiu ce a devastat cladirea. Nu se cunosc pierderile, dar, dupa toate probabilitatile, nu au fost insemnate. Dezastrul a venit cu epoca ruso-comunista, ura fata de monarhie declansand ura fata de cartile ce i-au impodobit bibliotecile.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
