Gemenii intrigă şi neliniştesc, în multe culturi naşterea lor sperie, ca semn rău, aşa că sunt separaţi, cresc departe unul de altul. Şi observ că de câţiva ani proliferează romanele în care apar perechi de gemene şi după lectură cititorul se trezeşte asaltat de întrebări despre identitate şi diferenţă:
Audrey Niffenegger a scris un roman pe tema gemelarităţii, ce îţi dă fiori... Acţiunea lui se petrece lîngă şi într-un cimitir celebru, Highgare din Londra. Acolo a locuit până la moarte Elspeth Noblin, cu iubitul ei, Robert, care pregăteşte o teză de doctorat despre istoria cimitirului. Doar că Elspeth are o soră geamănă pe care nu a mai văzut-o de 20 de ani, căci Eddie locuieşte în America, împreună cu soţul ei şi cele două fiice... gemene.
Ceva s-a întâmplat în tinereţe între cele două surori gemene, dar când Elspeth află că este bolnavă şi se îndreaptă spre moarte, îşi lasă toată averea nepoatelor, punând însă condiţii: să vină şi să locuiască în apartamentul cu vedere spre Highgate, cu vedere spre cimitir, un an, fără ca părinţii lor să aibă acces acolo. Aşa că Julia şi Valentina vin din Chicago la Londra, începând aici aventura vieţii lor.
Julia şi Valentina sunt gemene simetrice - adică una dintre ele, Valentina are aşezate invers organele interne unice. Prima este energică şi dominatoare, a doua mai blândă şi supusă. Ies pentru prima oară dintr-un mediu familiar, îi cunosc pe cei doi bărbaţi care trăiesc în apartamentele vecine: Robert, iubitul mătuşii moarte, Martin, de o inteligenţă sclipitoare, agorafob şi pasionat de cuvinte încrucişate.
Audrey Niffeneger a construit două poveşti amoroase discrete: Julia recurge la autoritatea şi forţa de persuasiune ca să-l supună pe Martin unui tratament, Valentina se trezeşte tot mai apropiată de Robert, pe măsură ce el se îndrăgosteşte într-un mod neaşteptat. Totul ar semăna cu o comedie a încurcăturilor cu gemeni, dacă în apartament nu ar continua să rătăcească nevăzută Elspeth, ca fantomă.
Elspeth, care-i promisese iubitului ei Robert că-l va bântui, a rămas acolo, a învăţat să facă şi mici mişcări, doarme într-un sertar. Când vin gemenele, se simte provocată de tot ce se poate întâmpla în jur. Ea reuşeşte să-şi facă simţită prezenţa, să comunice prin scris şi chiar să fie zărită de Valentina. Aşa că romanul ia turnura unei naraţiuni gotice, în locul castelului este cimitirul faimos, cu toate cavourile, crucile şi aleile sale.
Romanul urmăreşte alternativ mai multe poveşti ale separării: separarea psihologică a celor două gemene, determinată de ieşirea în lume, separarea lui Martin de soţia lui, Marijke, determinată de sindromul lui obsesiv-compulsiv ce îl ţine prizonier în casă, apoi separarea dureroasă a lui Robert de Elspeth, în ciuda iubirii ce i-o poartă. Toate poveştile se petrec dominate de cimitirul copleşitor prin istoria şi arhitectura lui.
"Simetria ei înfricoşătoare" este în primul rând un roman fantastic cu tentă gotică, şi unul psihologic, care scrutează interiorul personajelor: frustrările gemenelor (căci Julia vrea să păstreze modul de viaţă de până acum, iar Valentina râvneşte la independenţă, la studii ce i-ar face plăcere), deruta lui Robert (între iubirea pentru fiinţa moartă, dar care bântuie ca fantomă şi Valentina) şi confuzia lui Martin.
Dar personajul halucinant al romanului este Elspeth fantoma, ea tulbură prin memoria şi dorinţele păstrate, prin neputinţa şi durerea provocate de cei vii. Ea conduce tot jocul din clipa în care s-a stins, schimbă destinul tuturor - propriei surori, nepoatelor, lui Robert. Şi în final nu ştii dacă să o urăşti ori să îţi fie milă de ea, cea care a reuşit să se întoarcă din moarte.
Audrey Niffenegger, Simetria ei înfricoşătoare, traducere din limba engleză şi note de Constantin Dumitru Palcus, editura TREI, 2011, 528 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
