La Galeria Artelor de la Centrul Militar National, Radu Costinescu a deschis o ampla expozitie de pictura. Imaginile abstracte, de luminozitatea vitraliilor, articuleaza parca interiorul unei catedrale.
E locul care se apara de alte locuri; e lumea purificata care poate suporta lumea. In secret, s-ar putea considera viziunea pictorului drept o feerica terapie. Prin abstractiune suporta concretul, prin imaginar, realitatea.
Asadar, abstractiunea nu e o razvratire sau un refuz dezabuzat. E o solutie naturala, un fel de adaptare biologica superioara, prin care un artist intra simultan in acord cu sine si inconjuratorul sau.
Solutia presupune mecanisme complicate, efecte compensatorii, de care vom incerca sa ne apropiem cu mare atentie. Fiindca e vorba de functiuni si nu de reprezentarea lor.
De aceea, tinuta moderna, oarecum avangardista, e distinsa, are chiar prestigiul unei clasicitati care gireaza binevoitor totul. Arta lui Radu Costinescu este a unui tanar foarte batran.
Pictura sa, abstracta, concentrata, de o accentuata rigoare formala, stimuleaza abuzul de explicatii. In jurul unor imagini calme, de o tacuta si solemna verticalitate, roiesc, uneori agasant, cuvintele.
Este si motivul pentru care a trebuit sa-mi inving, in scurtul meu comentariu, un oarecare disconfort, sa-mi limpezesc privirea, sa ma scutur de orice prejudecati induse.
Viziunea e sistemica, evolutia picturii pare a urma de la lucrare la lucrare principii matematice. Exista argumente care sa sustina ideea ca punctul de final catre care tinde expresia picturala e rezultatul unei succesive si severe reductii.
Realitatea e destramata, dar in adanc isi face simtita prezenta. Paradoxul e ca aceeasi imagine abstracta pare simultan motivata si dezbracata de orice sens, de orice aluzie la concretitudinea existentei, aspirand la constructie pura.
Imaginile au prestanta arhitecturala, dar nu au intimitate; sunt cordiale in nota obiectiva a logicii si stabilitatii tectonice. Un artist isi poate alege solutiile plastice, nu si tipul de afectivitate.
Radu Costinescu nazuieste la modernitate, ba si incearca sa o teoretizeze din cand in cand; fondul spiritual ramane insa "clasic" si, o data cu el, un set de valori estetice cu rezonante istorice.
Are ceea ce s-ar putea numi o sensibilitate gotica, distingand intr-o suprafata alba ogive, arcuri, rozete, care traieste frisonul unei inaltari. Cromatic, artistul percepe lumea printr-un vitraliu.
Radu Costinescu are calitati diplomatice: impaca cu un aer firesc incompatibilitatile.
Cantitatea monumentalului si calitatea miniaturalului, ideea si elanul liric, simplitatea si tentatia ornamentului fastuos, volumul si bidimensionalul.
Ultimele lucrari sunt mai intense sub aspectul raporturilor tonale, mai vibrate pictural, mergand pana la delicate transparente.
In organizarea compozitionala foloseste ritmuri asimetrice, alatura suprafete cu contur si fara, animate de ferme contraste inchis-deschis. Prin geometrie si calcul, astfel de naturi ajung la pictura, ba chiar la imprevizibilul picturii.
Va trebui sa imbogatim notiunea de arta decorativa. Ceea ce se petrece pe panza depaseste stricta armonie formala, aspira la expresie, la intelesuri initiatice chiar.
Situatii similare au devenit, in arta europeana, momente referentiale. Tensiunile constructive, exprimate grafic prin ample curbe si contracurbe, prin indraznete tangente si secante ale formelor, ne plaseaza intr-o lume care isi viseaza idealitatea si se zbate uneori cu accente dramatice pentru dobandirea ei.
Forta care face ca formele sa ramana solidare seamana cu cea care pastreaza volumul cristalului, ansamblul natural considerat de unii esteticieni perfect, o ilustrare a perfectiunii.
Radu Costinescu slefuieste cu migala, aplicatie si probitate morala cristalele imaginatiei sale. Efectul vizual are puritate si noblete. Concentrarea, consecventa, controlul rational al demersului nu exclud fastele sugestii ale intuitiei.
Pictura lui Radu Costinescu se lasa descifrata, ba s-ar putea spune ca are limpezime, pastrandu-si insa doza de inexplicabil, o taina ultima care se promite si se refuza totodata, ca in orice expresie de arta autentica.
Cristalele, vitraliile cunosc adesea stari duplicitare: par organice, modele vegetale cu ciudate cresteri si dezvoltari spatiale. Au moliciuni si catifelari de mari desfatari tactile, in registrul strictei vizualitati.
Pictorul are o sensibilitate aparte, receptiva la farmecul geometriei, al numarului, si deopotriva la aparitiile aduse de hazard.
Autoritatea formei, desenul energic primeaza asupra culorii, seductive prin definitie, trebuie sa ne avertizeze asupra deschiderii conceptuale a artei lui Radu Costinescu - o arta mantuita de bucuria saraca a descrierii naturaliste ori de senzualitatile impresionismului si postimpresionismului.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
