Contemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din Bucureşti, The British Council, Institutul Cultural Român şi Ambasada Irlandei, anunţă publicarea volumului To Paraphrase the Unparaphrasable. David Lodge's Literary Criticism. A Reader. Selecţie şi editare: Lidia Vianu
Am lucrat la selecţia pentru acest volum o vară: am recitit întreaga critică literară scrisă de David Lodge. Cărţile acestea sunt în acelaşi timp teoretice şi aplicate. Sunt student-friendly, dacă e să folosesc un neologism dintre acelea care le sunt atât de familiare tinerilor din ziua de azi.
Volumul de faţă are un scop clar: am căutat să alcătuiesc un ghid pentru propriii mei studenţi de la Universitatea Bucureşti. Prea mulţi dintre ei se rătăcesc printre „vocabulele sacre” invesntate şi repetate cu mare poftă de unii critici literari contemporani.
Se poate, oare, să fim teoretici dar şi pe înţelesul cititorului în acelaşi timp?
Fără doar şi poate, critica literară nu exprimă sentimentele criticului, sau, în orice caz, nu numai pe ele. Fără unelte teoretice, suntem simpli cititori, nu şi critici. Cum folosim, însă, aceste unelte? Cum le alegem dacă vrem să sprijinim, nu să subminăm, textul analizat?
Cam cât de mult pot divaga de la discursul propriu-zis al scriitorului studiat acei critici care se află într-o idilă mărturisită cu Studiile Culturale?
Am înşirat câteva dintre întrebările care m-au preocupat în timp ce lucram la această selecţie. Căutam un răspuns.
De-a lungul istoriei, „moda” a tiranziat omul de multe ori. Dacă, de pildă, te năşteai la vemea când se purta perucă, şi refuzai să ţi-o pui pe cap, dezaprobarea majorităţii nu întârzia să se facă simţită. Trăim acum o vreme când „moda” s-a refugiat în critica literară, după ce ea a fost exilată din îmbrăcăminte, de pildă. Acest fenomen i-a apărut clar lui Malcolm Bradbury, şi l-a descris într-o carte: My Strange Quest for Mensonge: Structuralism's Hidden Hero (1987).
Iată, prin urmare, din ce cauză am ales acest critic, ale cărui cărţi sunt şi teoretice, dar şi cât se poate de clare. Este vorba, printre altele, de un foarte bun prieten al sus-numitului Malcolm Bradbury.
În caz că cititorul se întreabă de unde vine titlul selecţiei mele, şi ce vrea el să spună, ei bine, răspunsul vine direct de la David Lodge:
„Ca o ironie a soartei, orice operă fictivă ar discuta criticii literari, ei se văd puşi în situaţia de a parafraza ceva ce nu se poate spune cu alte cuvinte...”
To Paraphrase the Unparaphrasable. David Lodge's Literary Criticism. A Reader, Selecţie şi editare: Lidia Vianu, s-a lansat oficial la 1 iulie 2015, iar volumul poate fi consultat şi descărcat la adresa de internet:
http://editura.mttlc.ro/david-lodge-criticism.html
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
