Cândva, pe la începutul anilor 90, stârneam uimirea (poate admirativă) prietenilor mei din Franţa, deoarece eu continuam să le scriu de mână scrisori (cu stiloul) sau cărţi poştale (cu pixul) în timp ce ei îmi răspundeau, pe larg, în print-uri color, semnate de mână doar la sfârşit.
Au trecut anii, unii dintre prietenii mei francezi au trecut în cealaltă lume, eu corespondez asiduu prin e-mail, dar tot nu mi-am făcut cont pe Facebook. Scrisorile însă, tot de mână le scriu, tot în plic cu timbru le pun şi merg la poştă special pentru a le trimite. E adevărat că ocaziile sunt foarte rare. Continuă să îmi facă mare plăcere, la fel ca şi lui Lucian (vezi editorialul din numărul precedent, http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/cmf-trb-sa-vb-cu-tn-de-lucian-vasilescu-11441415), să găsesc altceva în cutia poştală, decât facturi antipatice şi reclame nedorite. Dar speranţa nu este pierdută. Pentru că şi alţii pe acest Pământ gândesc şi simt la fel, de undeva, chiar nu contează detaliile istorico-geografice, a apărut o soluţie internaţională. Se numeşte postcrossing şi este vorba despre cărţi poştale trimise/primite din toată lumea.
Odată ce te-ai înscris pe sus-numitul site, postcrossing.com, un server îţi trimite pe adresa de mail adresa poştală a unui alt postcrossing-ist din lumea largă căruia să-i trimiţi o vedere având o ilustraţie, doar dacă se poate, conformă cu preferinţele specificate ale fiecăruia. În momentul în care respectivul primeşte acea carte poştală, o înregistrează pe site, iar adresa ta este dată de server altui jucător pentru a-ţi trimite ţie o ilustrată preferată. Şi tot aşa, cât timp te amuză jocul ăsta.
Nu este vorba doar de colecţionarea, tematică, a unor ilustrate din toată lumea. Pentru mulţi este vorba despre acea plăcere-surpriză despre care vorbea Lucian, de a vedea ce-i aduce astăzi sau mâine poştaşul. Alţii, poate majoritatea, îl roagă pe necunoscutul expeditor să-i scrie ceva despre sine, eventual două vorbe în limba sa natală, traduse apoi în engleză. Este vorba cred despre comunicare şi despre visare. Să poţi comunica cu cineva pe care nu-l cunoşti, şi probabil nici nu-l vei cunoaşte vreodată, dar despre care poţi visa ce vrei. Despre el şi despre „lumea” sa.
Oare câte cutii de pantofi ne vor trebui, Lucian, să depozităm toate aceste scrise-de-mână vise poştale?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
