Sambata, 28 martie, a fost dezvelit pe strada Mantuleasa din Bucuresti, in fata bisericii cu acelasi nume, un bust al lui Mircea Eliade, ultima opera a sculptorului Vasile Gorduz. Lume multa, forte de ordine, artisti si oficialitati, fete bisericesti, critici de arta, ziaristi si rude (a participat la festivitate, rostind un discurs, profesorul si eseistul Sorin Alexandrescu, nepotul marelui scriitor), reuniti pentru un dublu omagiu. Pe-o parte indreptat spre cel portretizat, pe de alta – spre cel care i-a plamadit chipul si care ne-a parasit in luna decembrie a anului trecut.
Daca scriitorul a avut acum prilejul sa-si intalneasca simbolic opera (strada Mantuleasa este una dintre marile obsesii bucurestene ale prozei lui Mircea Eliade), sculptorul, in schimb, in chiar aceste zile, este despartit, postum, de creatiile sale: Uniunea Artistilor Plastici a hotarat ca atelierul lui Vasile Gorduz sa fie realocat, iar operele sale – o armata nelinistitoare de forme de piatra, bronz si ghips – mutate. Unde? Nu se stie. Hotararea administratorilor breslei artistice a cazut precum ciocanul la judecatorie: ascultand deci de litera unor reguli si regulamente, dar uitand ca, in materie de arta, trebuie interogate si alte instante. Mai volatile, mai stravezii, poate, dar avand o autoritate perena, insensibila la referendumuri si fluctuatii constitutionale. N-am aminti, dintre ele, decat bunul-simt si smerenia in fata capodoperelor spiritului.
Or sculpturile lui Vasile Gorduz, cele aflate in atelierul pe cale de evacuare, cele care inca n-au avut prilejul sa-si afle locul intr-o piata publica, in fata unui lacas religios (cum este cazul bustului lui Mircea Eliade) sau intr-o institutie muzeala, merita cu prisosinta sa fie tratate cu buna-cuviinta si cu un fior de smerenie. Vasile Gorduz, disparut in toamna anului trecut, la varsta de 77 de ani, a fost unul dintre cei mai de seama sculptori romani contemporani, profesor la Universitatea Nationala de Arta din Bucuresti, incununat cu numeroase premii importante. Intre altele, este autorul sculpturii Traian, amplasata pe malul Guadalquivirului, la Sevilla (Spania), si a lui Eminescu, intr-o piata din Montreal (Canada). A fost un om extrem de discret si retras.
Despre toate acestea, pe larg (www.zf.ro/ziarul-de-duminica), in reportajul-eseu al criticului Sebastian Amza, care a vizitat atelierul din strada Pangrati nr. 29 B al sculptorului si a discutat cu sotia acestuia, distinsa plasticiana Silvia Radu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
