O pelicula psihologica densa si emotionanta, despre destine framantate de tradare si minciuna, si o alta desprinsa din realitati cotidiene dramatice, pe care le-am traversat cu totii. Regizorul Nicolae Margineanu a incheiat recent filmarile la prima pelicula si a intrat in productie cu cea de-a doua.
- Ati terminat in luna august Logodnicii din America - film ce vorbeste despre traumele lasate in sufletele oamenilor de perioada comunista - si veti incepe un altul, ce infatiseaza oameni in cautarea rezolvarilor acelorasi efecte pe care le suporta societatea romaneasca in urma anilor respectivi. Este o intamplare sau este dorinta dvs. de a va spune transant parerea?
- Este si nu este o intamplare. Raman deschis la trecutul nostru foarte apropiat, care se leaga cu prezentul. Am considerat un privilegiu faptul ca am putut realiza un film despre inchisorile comuniste din Romania (Binecuvantata fii, inchisoare, 2000, n.n.). Logodnicii din America m-a interesat prin actualitatea subiectului, sunt multe familii in Romania tributare trecutului apropiat, problema dosarelor de Securitate, care acum este atat de fierbinte, inca macina multe persoane, vinovate, mai putin vinovate sau victime, iar scenariul Evei Sarbu mi-a placut pentru ca abordeaza problema intr-un mod foarte uman, fara a-si propune sa faca un proces generalizat.
Se ocupa de un caz marunt, doua familii se intalnesc pentru a-si petrece week-end-ul, dar lucrurile iau o alta intorsatura din momentul in care se afla ca intr-una dintre familii a existat un informator de Securitate. Ce mi-a placut la scenariu este felul in care arata cat de nociva poate sa fie minciuna. Minciuna pastrata ani de zile poate deveni insuportabila si ireparabila. Si, mai mult decat atat, poate genera neasteptate acte de violenta. Mi-amintesc de un proverb pe care l-am auzit candva: "Mananca paine si sare si spune adevarul!". Niciodata nu au fost atatia oameni care sa traiasca si in somn cu frica teribila ca acel act de lasitate din trecut va fi deconspirat. Poate ca pe langa majoritatea dintre noi a trecut tangential o astfel de propunere. De obicei, Securitatea isi racola informatorii santajandu-i. Si, din cate am auzit, acestia erau dispretuiti chiar de catre securisti, care unora le speculau dorintele de parvenire, setea de putere, de afirmare profesionala, iar altora le prezentau o situatie invaluita intr-o aura de patriotism. Cred ca multi se lasau prinsi.
- Socotiti ca minciuna, ca modalitate de relatie si de comunicare umana, a prins radacini adanci in societatea noastra?
- Nu vreau sa generalizez. Filmul arata prin ce trauma poti trece in momentul in care ascunzi o minciuna dupa ce faci un act de lasitate. Chiar daca la inceput actul pare mic si neinsemnat, chiar daca te amagesti spunand ca ai facut ce-ai putut, ca vei repara greseala, el ramane si te macina launtric, iar asta devine dramatic.
- Montajul filmului si premiera sunt deja programate?
- Montajul da, va fi gata in prima jumatate a lunii octombrie, iar premiera va avea loc, probabil, la inceputul anului viitor, dupa predarea copiei-standard la CNC.
- Cu actorii principali ati mai lucrat inainte?
- Am mai colaborat cu unii dintre ei: Maria Ploaie, Tamara Cretulescu, Monica Ghiuta si Marcel Iures. A fost insa prima data cand am lucrat cu Horatiu Malaele si Cornel Scripcaru. Am avut bucuria sa debutez doi actori tineri, Oana Maria Margineanu si Andrei Runcanu.
- Cum ati colaborat cu Marcel Iures?
- Iures este foarte intelegator cu filmul romanesc si foarte deschis sa joace in peliculele noastre, fapt care m-a bucurat si a contribuit la o colaborare foarte buna. Are un program destul de incarcat, dar si-a facut timp. El a tinut foarte mult sa faca acest rol, i-a placut personajul.
- Logodnicii din America este un film psihologic, un film greu, asadar...
- Filmul este o melodrama, o poveste de familie. Este extrem de interesanta aceasta metamorfozare a unui personaj care, incet-incet, se trezeste deconspirat. La fel de interesanta este si situatia, pentru ca nu e vorba doar despre un informator oarecare, ci de o relatie foarte puternica de prietenie intre doua femei, una dintre ele afland ca cealalta a tradat-o. Si vedem cate nuante si complicatii poate avea acest proces de dezvaluire.
- Sunteti la primul film in aceasta nota.
- Nu seamana cu nimic din ce-am facut pana acum. Actiunea se desfasoara, aproape 95%, intr-o vila din Snagov. Este un film bazat foarte mult pe dialog, pe dinamica sufleteasca.
- Ati avut dificultati in abordarea acestui tip de film, ca mizanscena, ca tip de filmare sau in privinta jocului actorilor?
- Intotdeauna in primele zile de filmare, in primul sfert de film chiar, echipa se afla in tatonare. Filmul este destul de complex si poate conduce in multe directii. El se bazeaza mult pe actori, dar si pe ceilalti realizatori. Am conlucrat foarte bine cu Mihai Sarbusca, directorul de imagine. O surpriza foarte frumoasa a fost Ina Izbasescu, creatoarea costumelor, care a si debutat acum in film.
- A doua pelicula, Schimb valutar, este cu totul altfel in privinta dinamismului.
- Scenariul este scris de Tudor Voican, dupa o idee de Catalin Cocris. Este un film social, ancorat in problemele grave ale societatii noastre, un film despre o Romanie foarte actuala.
- Se vor regasi, probabil, multi in acest film, daca nu ca atitudini, cel putin ca framantari.
- Intr-adevar, personajele sunt din viata noastra cotidiana. Mergi pe strada si prinzi cateva vorbe din zbor. Sunt multe destine care raman nestiute, iar Tudor Voican are meritul de a fi reusit sa scoata din anonimat un astfel de destin. A dat viata unui personaj foarte viu si adevarat, rupt din realitatea noastra.
- In aparenta, acest al doilea film pare mai dificil decat primul, are secvente mai complicate, multa figuratie, multe roluri episodice, dar poate fi numai o parere...
- Primul film a fost mai greu din punct de vedere artistic. Si doresc sa fac aici o precizare: de obicei fac un film cam la trei ani. Acum s-a intamplat sa intru in productie, dupa sase ani, cu doua filme deodata, proiecte castigate la sesiunea CNC din 2005. Este o sarbatoare pentru mine sa fac film si ma bucur ca am acum acest prilej.
- Ne puteti vorbi despre cateva diferente de conceptie regizorala dintre cele doua productii?
- In Logodnicii din America avem cadre foarte elaborate, in general cadre lungi, de pe travelling, aparatul era intotdeauna intr-o foarte lenta miscare, ceea ce da un stil aparte filmului. Pentru ca in film se discuta foarte mult, cadrele cu miscare lenta si de apropiere sunt mai vii, mai incitante. Ne-am gandit la miscari de aparat care sa surprinda si sa creeze dinamism. Schimb valutar va fi filmat in stil de reportaj, cu cadre scurte, cu aparatul din mana apropiindu-se cat mai mult de realitate.
Interviu realizat de Pascal Ilie Virgil
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
