Ziarul de Duminică

Între mai multe muze. Balcicul fără care cu boi/ de Remus Andrei Ion. GALERIE FOTO

Gustav Klimt, Femme endormie, heliogravură după original, exemplarul 226/450. Lucrarea e însoţită de certificat de vânzare emis de Galeria Raphael, Frankfurt am Main.  Adjudecare 420 euro

Galerie foto

Autor: Remus Andrei Ion

02.05.2014, 00:04 76

Licitaţia de Orientalism a devenit de la prima ediţie un reper local dar cu atracţii pe o piaţă mult mai largă. Până la urmă, Balcicul este principalul vinovat. Aşa cum a fost, regal şi artistic, şi aşa cum este, turistic şi istoric, Balcicul rămâne cosmopolit şi este căutat mai ales pentru ceea ce a fost, în special în lumea pestriţă a artelor plastice. Balcicul rămâne cu totul „de colecţie”. Firesc atunci, cine visează încă la regalitate se gândeşte la evadările reginei. Pictorii, şi ei revin la Balcic pentru a relua temele fericite din anii interbelici. Nici o altă parte a ţării nu a trezit atât de multă inspiraţie picturală precum Balcicul. Şi merită reamintit ceea ce spun istoricii: Regina Maria şi colonia de pictori nu au interacţionat decât foarte rar, fiecare şi-a construit propria imagine a Balcicului. În plus, mai există o arhitectură specific românească a Balcicului care merită studiată şi promovată. Majoritatea peisajelor din micul orăşel de la malul mării preiau clădiri esenţiale pentru acel spaţiu. Arhitectura şi pictura pot fi studiate până la urmă şi în familie de la proiectele Henrietei Delavrancea până la picturile şi desenele Niculinei Dona Delavrancea. Niciodată pictorii nu au descoperit atâtea nuanţe poetice, atâta prospeţime de culori, aşa bogăţie de griuri colorate într-un loc. Aşa cum nicăieri în altă parte a României nu au supravieţuit împreună atâtea etnii aşa cum se întâmplă la Balcic. Recenta carte a lui Lucian Boia despre „paradisul” Balcic reînvie toate legendele şi adevărurile despre acest mic şi apropiat fragment de orient.

Să extindem însă un pic simeza. În acestă primăvară, lumea artei ne oferă un spectacol mult mai diversificat care, dacă ar avea parte de audieţa cuvenită ar putea înlocui cu succes acribia politică... Există un duel tot mai războinic între piaţa licitaţiilor şi galerişti, cu o subţiere a „depozitului de vechituri” şi o imagine din ce în ce mai atractivă a artiştilor în viaţă. Polemica directă este dialogul ne-mediat dintre Dan Popescu (H’art) şi Diana Dochia (Anaid Art) pe marginea Artsafari, mega târgul de artă ţesut de ani buni de Artmark. Goldart intră în direct şi a vândut deja Miro şi Klimt în faţa promisiunilor că la Artsafari se vor vedea Picasso, Renoir şi Rembrandt...

În paralel, licitaţiile de primăvară după ce au consemnat un deloc discret salt de patrimoniu de la un car cu boi al lui Grigorescu la o blană din garderoba Elenei Ceuşescu, (cumpărate deopotrivă, dar de colecţioanri diferiţi) s-au extins nu doar declarativ spre simeza artiştilor contemporani cu accent pe cei tineri unde a devenit personaj şi Gigi Becali.

Provocările sunt şi de pareta cealaltă, dinspre galerii: Aurel Vlad a deschis la Simeza (ne)liniştea, expoziţia din sculptură în tablă de zic, modelată, cositorită şi prinsă în nituri, expoziţia cu care a aniversat 60 de ani. Piaţa de această dată a ales de la artist direct şi nu de la o licitaţie în care a avut patru piese chiar în perioada în care expunea la Simeza. O altă provocare este a lui Marian Zidaru. A deschis cuferele cu desene vechi de 30 de ani la provocarea neaşteptată a lui Dan Popescu. Şi aşa, suluri întregi de hârtie de Letea au fost expuse la H’art, la Combinatul Fondului Plastic – Tipografia şi într-un catalog publicat la Vellant. Vorbim însă aici despre doi artişti din generaţia de mijloc, ca să zic aşa. De la mai tineri avem o provocare citadină: Comănescu, în ton cu primarii, a început reabilitarea termică a soclului lui Lenin de la Casa Scânteii.

Licitaţia de contemporană Artmark aduce trei noi recorduri de autor şi astfel se vorbeşte în paralel despre Horia Damian şi Corneliu Brudaşcu, doi artişti cu implicări sentimentale, sociale, politice chiar, complet diferite. Plus Diet Sayler. Recordul Damian rezonează cu expozţia recentă a artistului, cel al lui Brudaşcu se alătură imaginii excelente pe care un „vechi” o are prin elevii săi, şcoala de la Cluj, Ghenie & co.

Iacob Lazăr şi Velicu au vândut la Goldart (care a propus şi o licitaţie cu exclusiv doi autori: Ion Grigore şi Nicolae Gârbaciu), Bălaşa şi Baba la Artmark, plus Câlţia şi Iorgulescu Yor. Sunt lucruri frumoase care rămân prin casele celor care le-au cumpărat.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO