Ioan Iacob s-a nascut in 1954 in satul sasesc Biertan, unde se pastreza cel mai vechi altar gotic din Transilvania. Din 1975 s-a stabilit in Germania si a studiat pictura la celebra academie de arte din Dusseldorf.
Fara legaturi cu lumea si arta romaneasca in ultimii 30 de ani, Ioan Iacob s-a format si s-a afimat ca artist in tara expresionismului. Potrivit unei logici simple Iacob ar trebui sa apartina cat de cat acestei tipologii. Or, nimic nu il leaga de aceasta imagine, poate stereotipa, pe care o avem despre arta germana. Daca expresionismul, foarte pe scurt spus, este sfasiere si violenta, pictura lui Ioan Iacob este, dimpotriva, calm si seninatate. Se delimiteaza de cei care cred ca arta trebuie sa fie un vehicul al ideologiilor. Plecat dintr-o tara comunista, circumspectia lui este lesne de inteles. Ceea ce urmareste Iacob este regasirea de sine si regasirea picturii, concentrarea asupra mediului traditional al picturii - culoarea. Daca travaliul perseverent si rabdator asupra culorii este esential, s-ar putea pune intrebarea de ce nu i-a convenit pictura abstracta. In anii studentiei sale germane, abstractia devenise o forma tip a educatiei artistice, desprinsa de motivatiile sale originare, cam cum se intamplase cu impresionismul in anii 20. Iacob picta la scoala abstract, si acasa, in ascuns, picta figurativ. Altfel spus, a resimtit abstractia ca pe o formula secatuita de orice substanta. Temele predilecte ale picturii sale de astazi sunt obiectele din imediata proximitate sau natura vazuta cu mirarea citadinului. Apar frecvent motive ale interioritatii, ale intimitatii. Transpare din toata pictura lui Iacob reveria unui spatiu fericit, a unei stari de certitudine, ceea nu inseamna ca uneori nelinistea nu sta la panda. O tensiune intre abstract si figurativ, intre fictiv si real, intre genurile traditionale - natura moarta si peisaj pe care Iacob le reabiliteaza, este discret prezenta.
Ioan Iacob aduce un elogiu picturii, intr-un moment in care scena artistica internationala si nationala tinde sa fie in mare masura acaparata de noile medii. In conversatia pe care am avut-o inainte de deschiderea expozitiei, l-am intrebat ce crede despre conceptul de frumos, izgonit de peste o suta de ani din preocuparile artistilor si din vocabularul criticilor de arta, dar care astazi da semne de timida revenire. Raspunsul a fost cel la care ma asteptam. Frumosul este pentru Iacob o aspiratie si o cautare sincera, asa cum se poate vedea si in prima sa expozitie bucuresteana.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
