Trebuie să recunosc că m-am apropiat cu mari reticenţe de această carte*) apărută în toamna anului trecut şi o spun fără ezitare, pentru că sunt convins că foarte mulţi eventuali cititori ar putea gândi tot atât de eronat, pe cât o făcusem eu. Eram convins că este încă o carte, poate una adusă la zi, despre fel şi fel de descoperiri utile. Şi nu numai. "Acasă" este şi aşa ceva, dar cu foarte mult mai multe!
Cum s-a născut ea o spune autorul în introducere: "Mi-a dat seama că asta e în principal istoria: mase de oameni care fac lucruri obişnuite. Până şi Einstein va fi petrecut mari perioade din viaţa sa gândindu-se la vacanţe sau la noul lui hamac sau la cât de gingaşă e glezna tinerei care cobora din tramvai pe trotuarul celălalt. Acestea sunt tipurile de lucruri care ne umplu viaţa şi gândurile, şi totuşi noi le tratăm drept neesenţiale şi nedemne de luat în serios. ( ...) Aşadar, m-am gândit că ar putea fi interesant ca, într-o carte, să iau în considerare lucrurile obişnuite din viaţă, să le acord atenţie măcar o dată şi să le tratez ca şi cum ele ar fi importante. Privind prin casă, am fost uimit şi puţin înfricoşat când mi-am dat seama cât de puţin ştiam despre lumea domestică din jurul meu. Într-o după-amiază, în timp ce stăteam la masa din bucătărie jucându-mă cu solniţa şi piperniţa, mi-am dat seama că nu aveam habar de ce, dintre toate condimentele din lume, suntem atât de ataşaţi de sare şi piper. De ce piper şi nu cardamom, să zicem, sau sare şi scorţişoară? Şi de ce furculiţele au patru dinţi şi nu trei sau cinci? Trebuie să existe motive pentru toate acestea. Îmbrăcându-mă, m-am întrebat de ce toate sacourile mele au un şir de nasturi inutili la fiecare mânecă. Am auzit la radio o referire la cineva care plătea pentru room and broad şi mi-am dat seama că nu ştiu despre ce e vorba. Dintr-odată casa mi s-a părut un loc misterios. Aşa că mi-a venit ideea să călătoresc prin ea, să mă plimb din cameră în cameră şi să analizez modul în care fiecare dintre ele a avut un rol în evoluţia vieţii private. Baia va fi o istorie a igienei, bucătăria - a gătitului, dormitorul - a sexului, morţii şi dormitului şi aşa mai departe. Mi-am propus să scriu o istorie a lumii fără să ies din casă."
Concluzia e notată câteva rânduri mai departe: "Istoria vieţii într-o gospodărie nu este doar o istorie a paturilor, canapelelor şi aragazurilor, după cum presupusem eu vag că ar fi, ci a scorbutului, guanoului, Turnului Eiffel, ploşniţelor, furtului de cadavre şi cam a tot ce s-a întâmplat vreodată. Casele nu sunt refugii din calea istoriei, ci locul în care se sfârşeşte istoria."
Urmarea e umitoare, chiar o istorie a lumii, cel puţin a lumii de la 1850 încoace. Bryson pleacă de la structura celei mai mari clădiri din lumea la 1850, Palatul Marii Expoziţii a Produselor Industriale ale Tuturor Naţiunilor, o seră uriaşă din fier şi sticlă, care acoperea o suprafaţă de 19 acri, botezată Palatul de Cristal şi care a uimit lumea la acea vreme prin felul în care a fost construită şi prin ce era capabilă să adăpostească. În aceeaşi vreme, la 180 km de Londra, se ridica o casă parohială cu o structură tipică pentru Anglia, la parterul şi etajul căreia erau mai multe încăperi cu destinaţie specifică. Bryson le analizează pe rând şi tot ce reprezintă ele, anume "marşul progresului care nu a fost în niciun caz previzibil şi nu a avut acelaşi ritm."
Aflăm evoluţia casei, a spaţiului de dormit, a bucătăriei şi acareturilor, concomitent cu dezvoltarea agriculturii, a industriei, cu răspândirea bolilor şi eradicarea lor, cu decăderea unor obiceiuri şi apariţia altora, cu modificările culinare, diversificarea alimentaţiei, apariţia pe rând a tuturor inovaţiilor care ne uşurează traiul şi pe care le socotim azi existând de când lumea.
Uşurinţa cu care trece de la un subiect la altul este uimitoare, cartea devine o poveste care farmecă şi te poartă pe tărâmuri vechi sau mai noi, toate de basm, în care oameni obişnuiţi şi celebrităţi, excentrici şi banali, inventatori şi conservatori adaugă ceva informării noastre, indiferent de poziţia lor socială. Şi fireşte, afli de ce a apărut cutare instrument, cum s-a făcut cutare descoperire, care a fost rolul cutărui edil, altul decât îl consemnează de regulă analele, cum trăiau semenii noştri acum o jumătate de secol, acum un secol, acum două secole şi cât de datori le suntem că avem ce avem astăzi.Atât de multe informaţii, încât ne-ar trebui un spaţiu enorm doar să le enumerăm. Şi cu fiecare dintre ele înţelegem schimbările făcute într-un timp relativ scurt, energia şi eforturile consumate ca să beneficiem de tihna şi confortul de care ne bucurăm cu toţii.
"Acasă" este o carte pe care ar trebui s-o citească nu numai toţi tinerii curioşi, dar fiecare dintre noi şi asupra ei ar trebui sa revină la răstimpuri dese pentru a ne umple de înţelepciune. Fără îndoială, o carte care merită să fie recomandată în această rubrică şi care n-a fost promovată pe cât merită, pentru că din ea înveţi istorie mai mult decât dintr-o carte de istorie limitată la bătălii şi strategii geostrategice. Acasă le excede.
*) Bill Bryson - Acasă. O istorie a vieţii private. Editura Polirom. Traducere de Ciprian Şiulea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
