La inceputul anului 1908, in sala hotelului Bulevard din Bucuresti, a avut loc o sarbatorire pe care presa a comentat-o cu lux de amanunte: a 45-a aniversare a Societatii "Junimea" si a 41-a a revistei sale, "Convorbiri literare". Moment important, deoarece a fost penultimul banchet care a reunit membrii ilustri din vechea si noua generatie ai cunoscutei societati literare. Acest eveniment este evocat cu caldura de Teohari Antonescu in randurile ce urmeaza. (Radu Constantinescu)
21 ianuarie 1908, Iasi
La 19 ianuarie, in sala hotelului Bulevard din Bucuresti, a avut loc aniversarea a 45-a a "Junimii" si a 41-a a "Convorbirilor literare". Invitatia, "poftirea", a fost scrisa in versuri de catre Negruzzi. Comesenii erau in numar de 42 sau 43 si stateam randuiti dupa cum se vede in alaturata schita. Indic numele lor numai cu litera initiala:
La mijloc era Maiorescu presedinte, la dreapta lui Maiorescu - Carp, Buiucliu, Grigore Buiucliu, Marghiloman, P.Missir, Pangrati, P. Negulescu, Jan Atanasiu, X, X, Proca, Staieovici, X. La stanga Theodor Rosetti, Nicu Gane, Arion, X, Bozie de la Casatie, Teodor Nica, Antonescu Teohari, Rasidescu, Evolceanu, Floru, I. Radulescu-Pogoneanu, Basarabescu, X si Al.A. Naum. In fata lui Maiorescu, la mijloc, era Jacques Negruzzi, la stanga Mehedinti, N. Filipescu, Jean Miclescu, Al. Florescu, X, Em. Antonescu, Tzigara-Samurcas, X, X. La dreapta Bogdan, Delavrancea, dr. Marinescu, Hiotu, Crupenski, Stavri Predescu, Mironescu.
Cand am intrat, sala era cam goluta. Cateva strangeri de mana in dreapta si in stanga. Am vorbit ceva cu Delavrancea si cu Maiorescu, care venise pe langa noi. "As dori sa vad de se prinde", zicea Maiorescu. La opt punct soseste si Carp. Fiecare isi ia locul si incepem actiunea clefaitoare. Meniul (lista de bucate) l-am alaturat aici.
Ca a fost veselie, ca a fost vorba multa si schimburi de idei comunicative, aceasta se intelege de la sine. Eu fiind langa Th. Nica, financiarul cu fata rotunda-rosie, grasa, cu cioc alb in barbie si ochelari de aur la nas, am schimbat mai multe cuvinte asupra trecutului Junimii, la ale carei banchete ades a luat parte. Dar vin la discursuri.
Intai a luat cuvantul J. Negruzzi. "D-lor, originile Junimii se pierd in noaptea timpurilor", acesta este cuvantul stereotip cu care incepea orice discurs de aniversare. Si a inceput sa arate "cum doi membri astazi foarte respectabili (am aflat ca erau Maiorescu si Teodor Rosetti), aflandu-se intr-una din noptile senine de vara ale anului 1863 intr-un "local foarte suspect (Nica a adaugat ''la curve'') din preajma bisericii Banului", au petrecut impreuna. Ce au facut acolo, nimeni nu poate spune, sigur este ca acolo s-a zamislit inceputul Junimii, a carei aniversare o sarbatorim astazi. Acest copil a crescut. In scurt timp s-au alaturat la Societate si P. Carp, J. Negruzzi si Vasile Pogor. Din trecutul glorios al acestei Junimi literare, ce va pot spune? Ea a excelat pe mai multe terenuri: pe cel al scrisului, al vorbirii si al actelor. Multe a produs Junimea, dar momentul ei cel mai stralucit a fost atunci cand a publicat o opera poetica de cea mai inalta valoare, intitulata La noi e putred marul, opera semnata de P.A. Calescu si avand o asa alcatuire a versurilor incat primele litere din fiece vers formau acrosticul Convorbirilor literare. De atunci fiece poezie, mai mult chiar, fiece proza era cercetata de nu forma cumva un acrostic de acelasi fel cu poezia lui Pacalescu (alias Hasdeu).
Dar Convorbirile au stralucit si prin grai, prin conferintele sale. Cea mai stralucita conferinta a fost a lui T. Rosetti. Lume a fost multa si oratorul foarte aplaudat. Atunci s-a petrecut un fenomen foarte straniu: oratorul facea gesturi exuberante, dar dupa parerea tuturor, nimeni n-a auzit nimic". (Nica imi adauga ca Rosetti s-a emotionat puternic, ca a citit propozitiile principale ale subiectului sau, dar ca a sfarsit prin a fugi de pe tribuna fara a fi spus ceva). Cu acest prilej, Negruzzi a felicitat generatia cea noua care ia asupra-si conducerea unei Junimi si ureaza "d-lor Filipescu, Marghiloman si Delavrancea stralucite succese literare". Aceasta urare a fost salutata cu aplauze de catre membrii cei tineri, care au inteles minunat ironia si gluma celor 3 oameni politici, care numai de succese literare nu le ardea acum.
D-l Maiorescu, ca sef al nebunilor, a luat cuvantul dupa dansul. A facut un calambur cu privinta la cine are paternitatea Junimii, zicand ca nu trebuie, ca si legislatia franceza care nu se ocupa cu aflarea paternitatii, sa cautam cine a avut ideea unei alcatuiri de societate. Dupa ce arata meritele lui Negruzzi, care timp de 29 de ani a fost si redactor, si secretar, si casier, si expeditor al Convorbirilor, trece la Bogdan, apoi la Mehedinti (Din 1907, Simion Mehedinti a devenit director al "Convorbirilor literare", in locul lui I. Bogdan, n. red.). Vorbeste despre spiritul de jertfa al generatiei lor, care desi putea sa ceara bani de la puternicii zilei pentru mentinerea gazetei, a preferat totusi sa plateasca din an in an deficitele bugetare, numai ca sa nu atinga idealul pe care membrii Convorbirilor si-l pusesera inaintea ochilor lor. Discursul lui M. n-a facut o impresie prea vie asupra ascultatorilor.
Slab, foarte slab a fost discursul lui I. Bogdan; nota discursului sau se poate rezuma in urmatoarele: Junimea a produs sub conducerea oamenilor mari nascuti din ei lucruri de o marime si insemnatate extraordinara. Cand a luat-o el, revista era in plina cadere, deficitele erau numeroase si mari, nimeni n-o mai citea. "Am cautat s-o ridic, dar tot n-am izbutit. Ca sa fie ce-a fost, este cu neputinta, caci oamenii cei mari nu-i mai vad". A spus el multe, era o peltea lunga si obositoare si era de o stangacie teribila.
Mehedinti era mai bine. A aratat progresele pe care revista le-a facut de cand o dadaceste dansul, numarul colaboratorilor a crescut. Felul cum se prezinta publicarea ei, cu acele ilustratii, a facut-o simpatica publicului; numarul abonamentelor a crescut (Rasidescu, tipograful-editor, ma asigura ca din 300 de abonati a ajuns la 600 acum) iar influenta ei se largeste mereu. Peroratia lui, cu privire la idealul pe care vechea Junime l-a urmarit, a fost foarte frumoasa.
Marghiloman a spus cateva cuvinte si a ridicat un toast in sanatatea noilor directori ai revistei si spre prosperarea ei. P. Missir a fost insa minunat in nota hazlie, singura care era cea junimisto-zeflemista. "Ma cunoasteti si va cunosc - zicea el cu un accent pe nas ca si cum ar fi fost cherchelit; si eu am colaborat la Convorbiri. Nu doar ca as fi scris, sau as fi vorbit pentru dansele, ferit-a sfantul sa fi facut pozna aceasta. Si totusi am colaborat. D-lor, n-a fost ceai care s-a dat fie la Florescu, fie la Crupenski, ori altii, la care sa nu fi fost si eu. N-am lipsit niciodata, v-o jur, am luat ceaiul cu mare pofta. Dar am si vorbit d-lor. Eu nu sunt din generatia batranilor, eu sunt din generatia a doua; iar rolul meu a fost si este sa trec de la cei batrani la cei tineri nu numai gandirile cele sublime, dar si obiceiurile lor cu totul". Era asa umor in cuvintele lui Missir si atata joc in imitarea cherchelitului incat cu totii am ras la el mai mult decat la oricare altul.
Em. Pangrati a vorbit pe tema excedentului bugetar al Convorbirilor, aratand ca aceasta crima oribila de a produce excedente in loc de obisnuitele deficite nu a fost cu adevarat comisa: excedentul trambitat de Mehedinti este numai pe... hartie, nu si in realitate.
Au mai vorbit Nolica Antonescu, Delavrancea demonstrand importanta lui Maiorescu pentru formarea limbii, "reintegrarea bunului simt in literatura" Si altii. Mai-nainte de Delavrancea insa a vorbit P.Carp.
Desigur, cel mai frumos discurs dintre toate, dupa al lui Nicu Gane, a fost al sefului. Nota dominanta sta in demonstrarea ca "nebunii din literatura si gogomanii din politica" au urmarit un ideal care i-a facut sa dispretuiasca foloasele materiale ale vietii, urmarind o himera: in literatura - alcatuirea unei literaturi, in politica - triumful sinceritatii si adevarului. Acel ideal a fost in stare sa ne dea cele mai mari multumiri, multumire pe care o gasesti in tine insuti; tot el ne da astazi tineretea inimii, care ne despagubeste indeajuns si cu folos de slabiciunile batranetii. Era asa accent concentrat si atata simtire calda si adanca incat a produs asupra tuturor o emotiune puternica. Discursul lui N. Gane, seful celor 9 sau "Caracudelor clefaitoare", a fost de asemeni interesant: era o ferastruie deschisa asupra trecutului, unde se infatisau petrecerile celor din Junimea de acum 30-35 de ani. Impresia asupra tuturor a fost placuta. Nu trebuie sa uitam ca la aceasta aniversare au luat parte 4 generatii: generatia lui Maiorescu, generatia Marghiloman-Missir, generatia noastra si, in fine, Al.A. Naum infatisa generatia de dupa noi.
Fragment din volumul Jurnal de Teohari Antonescu, in curs de aparitie la editura Limes, editie ingrijita de Lucian Nastasa.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
