Premiile prestigioase poleiesc cu glorie laureatul, ii aduc o suita ampla de beneficii materiale si maresc considerabil, dupa decernare, tirajul operei. Exista un cuantum al tirajului si vanzarilor de dinainte si un altul dupa premiere. E lesne de inteles de ce, in acest context, lupta editorilor pentru premii este din ce in ce mai nervoasa si de ce sforariile si jocurile de culise cunosc forme din ce in ce mai veninoase si mai putin subtile.
Exista insa si inventii strategice de premii noi care invoca propasirea culturala si cordialitatea si care, onorandu-le cu brio pe amandoua, reusesc, in acelasi timp, sa nasca, aparent ingenuu, efectul de best-seller. In Franta, de 15 ani incoace, se decerneaza, dupa marele Goncourt al Academiei, premiul Goncourt al liceenilor. Pentru mai multa claritate, nu este vorba de un premiu conferit "geniilor in iarba", ci de unul pe care il decerneaza, dupa complicate selectii si repetate formule combinatorii de alcatuire a juriului, insasi liceenii. Nu unii supra-dotati, nu maestri ai condeiului recrutati de pe bancile scolii, ci adolescenti normali care nici macar nu au, toti, exercitiul lecturii temeinice. In prezent emulatia atinge cote uriase (sunt antrenati circa 2.000 de elevi din toate regiunile Frantei si, uneori, din strainatea ei francofona), iar investitiile grupului FNAC, principalul gestionar al evenimentului, se ridica la circa 150.000 de euro anual. Cu ce anume raman votantii din toata aceasta (pana la urma) afacere? Beneficiile lecturii, neindoios. Apoi intalnirile cu scriitorii, cockteilurile, baile de multime, flash-urile ziaristilor, sedintele de sufragii, calatoriile (o votanta declara ca a frapat-o, cel mai profund, in experienta Goncourt, camera de hotel. Era prima oara cand avea asa ceva doar pentru ea). E doar un accident amuzant? Se intampla ca aceasta scoala pe dos sa nu prilejuiasca engrame culturale, iar aventura lecturii sa nu lase intotdeauna urme. O tanara din ultima clasa de liceu declara ca a citit cu placere cartea pe care trebuia s-o parcurga si asupra careia trebuia sa se pronunte, dar ca are convingerea ca nu sa mai deschida o alta. "La urma urmei, cartile sunt cam scumpe!"
Primul laureat ales de tineri, cel din 1988, a fost Erik Orsenna, adica, teribila coincidenta, preferatul "batranilor" de la Drouant. Din 1996 si pana acum, alegerile nu au mai coincis insa niciodata. Optiunile celor mici au fost surprinzatoare si au pus, uneori, pe orbita necunocuti, propulsandu-le romanele in vitrinele librariilor. Moartea regelui Tsongor, scris de un obscur (Laurent Gaude), a cunoscut anul trecut, dupa premiere, vanzari de 100.000 de exemplare (depasind cotele alesilor Medicis sau Interallie si egalandu-le pe acelea ale traditionalului Goncourt). In 97, Stapanul paunilor de J.P. Milovanoff s-a vandut in 18.000 de exemplare inainte si in 48.000 dupa. Jucatoarea de Go a lui Shan Sa a atins in 2001 25.000 de exemplare inainte si 104.000 dupa Goncourt. Exemplele pot continua. Si vor continua cu siguranta mult si bine, cata vreme cartile, cum spunea cu amaraciune tanara sufrageta, sunt atat de scumpe.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
