Un astronom de acum 400 de ani. Tablou de Vermeer
La prima vedere, teoria materiei intunecate este o veritabila speculatie, fiindca existenta fizica a acestei substante, cu pandantul sau de energie tot atat de greu detectabil, se sustine doar printr-o bogata inlantuire de ipoteze. Cu mijloacele actuale de observare a cerului, astronomii nu o pot confirma in mod direct, insa anumite anomalii ale imensului lor camp de observatie ii indeamna pe unii sa o presupuna. Faptul ca nu apare in zona spectrului optic si-ar avea explicatia in calitatea acestei materii intunecate de a nu interactiona cu forta electromagnetica, dar semnale ale prezentei sale ar fi trimise spre noi de interventia ei in efectele gravitationale ale materiei vizibile. O serie de fenomene vizibile si masurabile, precum viteza de rotatie a galaxiilor, apoi viteza orbitala a galaxiilor constituite in roiuri, precum si comportamentul de "lentila gravitationala" surprins la roiurile galactice in raport cu obiectele aflate in spatele lor, permit sa se ia in calcul ideea ca spatiul inconjurator este mult mai "plin", mai dens decat ceea ce observam noi actualmente. In mod surprinzator, Universul descris de fortele gravitationale se confirma abia intr-un procent de 4% prin materia observata, alte 22-23 de procente fiind atribuite, conform ipotezei la care ma refer, materiei intunecate. Chiar si asa, mai raman o sumedenie de procente de acoperit prin altceva, iar acest altceva se presupune ca ar fi o "energie intunecata", componenta si mai stranie a ansamblului structural pe care ni-l propune spre meditatie stiinta anilor nostri.
Procentele de mai sus rezulta dintr-o comparatie a calculelor teoretice privind masa unor roiuri de galaxii cu cele facute pe baza elementelor aflate - astronomic vorbind - "la vedere". Fara indoiala, spiritele sceptice ar fi tentate sa treaca asemenea splendide aproximari, neconfirmate prin observatia directa, in categoria fanteziilor profesionale, de care si mintea oamenilor de stiinta e uneori tot atat de plina ca si a poetilor. In apararea lor, cei dintai aduc argumentul imensei noastre ignorante actuale (suna ciudat aceasta neasteptata recunoastere a neputintelor de moment langa muntele de informatie stiintifica acumulata pana azi si aflata intr-o geometrica expansiune de la an la an), iar constiinta acestei ignorante - adauga ei - ar trebui sa ne stimuleze in abordarea curajoasa a provocarilor cu care ne incearca necunoscutul. Materia intunecata, alaturi de energia intunecata, n-ar fi altceva decat niste teritorii de explorat si de cucerit, asemeni diverselor "terrae incognitae" de pe hartile de odinioara ale Pamantului.
Prin urmare, masa calculata a galaxiilor spirale depaseste masa lor vizibila. Pe de alta parte, curbele rotatiei galactice pun in evidenta un fenomen inexplicabil doar prin masa vizibila a acestui conglomerat stelar, si anume faptul ca in punctele mai indepartate ale bratelor galaxiei, unde legile lui Newton sustin ca viteza de rotatie ar trebui sa scada continuu, ea pare sa ramana totusi constanta. Aceste enigme ar iesi, totusi, din regimul anomaliilor constituente indata ce galaxia s-ar imagina ca un halou relativ sferic de materie obscura, avand materia vizibila concentrata sub forma unui disc in plin centrul ei. Gazul interstelar aflat in stare difuza la marginile galaxiilor ar indica si el faptul ca dincolo de aceste limite percepute de ochi materia se continua pe o raza care, dupa unele calcule, extinde dimensiunile veritabile ale galaxiei la o structura ce intrece galaxia vizibila de zece ori. Una peste alta, aceste informatii insolite dau materiei intunecate sansa unei prezente de aproape 95 % din totalul de materie universala pus in evidenta prin masuratorile gravitationale.
Daca perimatul "eter" era imaginat ca un gaz delicat, raspandit uniform in intreg Universul, iata ca teoria actuala produce situatii noi. Astfel, observatiile facute asupra diverselor macrostructuri observabile ar sugera o raspandire neuniforma a materiei intunecate. Roiurile globulare s-ar parea ca n-o contin deloc, in vreme ce profilul de viteza al stelelor ce alcatuiesc discul galaxiilor de tip Calea Lactee ii sugereaza prezenta, in masura (deja amintita) ce confera acestora dimensiuni inzecite. In plus, astronomii de la Universitatea Cardiff sustin ca au descoperit in anul 2005 o galaxie alcatuita integral din materie intunecata. Aflata la 50 de milioane de ani-lumina distanta de noi, asa-numita VIRGOHI21 nu contine stele vizibile, dar e perceptibila prin studiul frecventei radio a hidrogenului. Cercetatorii apreciaza ca galaxia respectiva contine de o mie de ori mai multa materie decat cea pusa in evidenta de zona hidrogenului, ajungand astfel la o zecime din dimensiunile calculate pentru Calea Lactee.
Lucrurile acestea sunt noi si impresionante, schimbandu-ne in mod radical modul de percepere a spatiului cosmic si avand repercusiuni inclusiv asupra modelului formarii si structurarii Universului (cunoscut sub numele de Big Bang). Ele sunt, deocamdata, emanatii ale teoriei, avand de trecut, asemeni oricarei teorii, examenul practic. Pentru ca ipoteza sa nu ramana intre frumoasele fictiuni ce ne-au emotionat episodic, ne sta in fata sarcina de a nascoci instrumente prin care materia intunecata sa-si poata dovedi in mod indiscutabil prezenta. Explorarea in imaginar este si ea o forma de cunoastere, din care izvorasc treptat raspunsuri. Cele asteptate, sau altele, la care initial nici nu ne-am fi putut gandi..
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
