La 6 aprilie 1943 a fost publicat în limba engleză, iar la 20 aprilie acelaşi an şi în limba franceză, la New York, de editura Reynal & Hitchcock, „Micul Prinţ”, de Antoine de Saint-Exupéry. Dar cititoriii francezi vor descoperi cartea abia trei ani mai târziu, în aprilie 1946, la doi ani după moartea scriitorului, în largul coastelor Marsiliei, la 31 iulie 1944, în timpul unui zbor de observare, la vârsta de 44 de ani.. S-au împlinit, prin urmare, anul acesta, 70 de ani de la apariţia acestui fenomen literar. „Micul Prinţ” este romanul cu cele mai mari vânzări din lume şi opera literară cu cele mai multe traduceri, după Biblie. În 70 de ani, „Micul Prinţ” a fost tradus în peste 270 de limbi şi dialecte, de la dialectul quechua la cel tamil şi ajungând la cel aragonez şi provensal. Romanul a fost tipărit şi în limbi străvechi, precum latină şi aramaică. Pe plan mondial, „Micul Prinţ” este folosit ca suport pentru numeroase programe pedagogice de învăţare a limbii franceze. În total, această operă literară, cea mai tradusă din lume, a avut 1.300 de ediţii şi a vândut 145 de milioane de copii. În Franţa, 400.000 de exemplare se vând în fiecare an, provenind din toate ediţiile apărute până în prezent.
De curând, a apărut la Editura RAO o ediţie aniversară*) extrem de interesantă pentru că, pe lângă textul original, tradus de Ileana Cantuniari, mai apar multe alte texte importante referitoare la „Micul Prinţ”. Cartea este practic împărţită în trei. Prima cuprinde o scurtă istorie editorială, scrisă de Alban Cerisier, cu foarte multe ilustraţii, un capitol inedit despre întâlnirea Micului Prinţ cu un amator de cuvinte încruşiate, un text despre ediţiile originale şi primele ediţii americane, mărturii ale soţiei lui Antoine de Saint-Exupery şi ale unui mare număr de prieteni, actori, actriţe, scriitori şi ziarişti, amintiri ale scriitorului însuşi, intitulate „Ecourile melodioase ale memoriei” şi un număr foarte mare de desene şi acuarele ale lui Saint-Exupery. Partea a doua cuprinde textul celebru - şi acesta cu desenele autorului. Partea a treia, intitulată „Lecturi din Micul Prinţ”, cuprinde texte semnate de Delphine Lacroix – Universul Micului Prinţ, Virgil Tănase – Temele Micului Prinţ, Olivier Odaert – Mitul Micului Prinţ, dar şi lecturi de Adrienne Monnier, Pamela Travers, Frederic Beigbeder, Philippe Delerm, Philipp Forest, Thomas de Koninck, Quentin Blake, Michael Morpurgo, Pef, Hayao Miyazaki, Mark Osborne şi Joann Sfar. Ansamblul a fost publicat prima dată în acest an de editura pariziană Gallimard.
Textul integral este însoţit de un dosar ilustrat cu numeroase documente inedite, urmărind istoria editorială excepţională a acestei opere literare a secolului XX şi formulând întrebări despre multiplele ei sensuri. Texte şi documente reunite în această ediţie de Alban Cerisier şi Delphine Lacroix cu contribuţia lui Olivier Odaert şi Virgil Tanase, şi cu mărturiile inedite ale lui Quentin Blake, Michael Morpurgo, Mark Osborne şi Pef.
„Adulţii nu-şi cunosc semenii decât pe bucăţele şi fragmente prost asamblate, prost iluminate de o lumină dubioasă. Dar copilul vede totul într-o lumină absolută. Pentru el, sunt la fel de evidenţi şi zmeul, şi Frumoasa din Pădurea Adormită. El trăieşte într-un univers al certitudinii. Saint-Exupery stăpânea arta de a da şi adulţilor această certitudine.” (Leon Werth, căruia i-a fost dedicat Micul Prinţ)
*) Frumoasa poveste a Micului Prinţ de Antoine de Saint-Exupery. Ediţie aniversară, 70 de ani. Textul original şi informaţii inedite. Traducere de Ileana Cantuniari. Editura RAO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
