Rica Venturiano a fugit din textul lui I.L. Caragiale, si a devenit un personaj real, contemporan cu noi. Nu mai scrie poezii de amor, ci critica literara. Si nu se mai numeste Rica Venturiano, ci Miron Tic.
In aceasta noua ipostaza a publicat de curand volumul Lecturi despre cartile confratilor (Bucuresti, Ed. Amurg sentimental, 2008) care provoaca hilaritate inca de la titlu. Cum adica "lecturi despre cartile confratilor"?! Poate "lecturi ale cartilor confratilor"...
Comentariile critice din cuprinsul volumului - cele mai multe dedicate unor autori obscuri - sunt si ele pline de formulari aberante:
"In poemele lui Stefan Ciobanu se simte temperatura iederii pe zidurile castelelor triumfatoare."
Iedera are temperatura?! Dar ce-a patit, a facut o viroza?!
"Virgil Diaconu isi scrie poemele ca si cand s-ar opri timpul si versurile sale vor ramane dincolo de perdele."
Care perdele?!
"Angela Macarie vine cu acest volum cum vine o randunica in primele zile ale primaverii si fara sa zaboveasca prea multa vreme cauta o streasina de casa..."
In realitate, poeta mentionata nu are nimic de randunica. Ea recurge la titluri de genul Sinestezii, Emanatii elegiace, Devotiuni native, care numai a ciripit nu seamana.
"Poezia doamnei Doina Voda este alcatuita din scurte secvente si din picaturi extrase din tulpina trestiei de miere gasita in anumite locuri dand sens cuvintelor sa exprime anumite stari invocative..."
O poezie compusa din secvente si picaturi este greu de imaginat. Cat priveste restul frazei... mai bine sa ne prefacem ca n-am citit-o si sa mergem mai departe.
(In cartea Generatii. Dialoguri sociale a lui Culita I. Usurelu) "Este o lume invelita intr-o batista ce sta pe niste stalpi de nisip, pe care autorul o vede si o analizeaza zi de zi."
De ce tocmai intr-o batista? Oamenii de stiinta sustin ca o lume poate fi mult mai bine invelita intr-un servetel de masa. Dar daca tot a invelit autorul lumea intr-o batista, cum a putut sa aseze un pachetel atat de mic pe mai multi stalpi, fie si de nisip?
Este bine sa incheiem cat mai repede lectura cartii lui Miron Tic (era sa spun si eu "lectura despre cartea lui Miron Tic") ca sa nu ne molipsim de incoerenta. Mai citim, in treacat:
"Un abur de seninatate se strecoara printre scrierile sale..."
Noi stiam ca seninatate tocmai aceasta inseamna; absenta oricarui abur.
(Poetul) "incearca sa creeze inventivitate si chiar umor".
Sa creeze inventivitate si, probabil, sa inventeze creatie...
"Forta si imaginatia Laviniei parca nu are hotar."
Corect ar fi fost "nu au hotar". Dar ce banal ar fi sunat!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
