Ziarul de Duminică

Mrs. Silence Dogood

Mrs. Silence Dogood
06.10.2006, 20:42 86

Nu se inventase inca masina cu aburi, iar in Italia un mester destept de-abia migalea la primul pian. In Tarile Romane se instalase regimul fanariot, iar Anglia se chinuia sa populeze America. Erau anii 1700, iar Bostonul nu adunase inca 10.000 de locuitori. Dar avea ziar!
Chiar daca a avut o viata scurta, The Boston News Letter, primul ziar american, editat de dirigintele de posta John Campbell, vedea lumina tiparului in 1704. Nu el avea sa scrie insa istoria presei in America si chiar a Americii insasi. Ci altcineva. Personajul care intruchipeaza insusi spiritul american, cel care astazi ilustreaza bancnota de 100 de dolari si care le-a bagat cetatenilor tarii sale in cap ca "timpul inseamna bani", omul care a participat la redactarea Declaratiei de independenta si a Constitutiei Statelor Unite, dar care nu a fost niciodata presedintele Americii! Cel care a fondat in Philadelphia prima biblioteca americana, primul spital si primul ziar profesionist, care a inventat paratrasnetul si o unitate de masura care-i poarta si astazi numele, omul care a excelat in domenii foarte diferite, oricare dintre ele capabile sa-l faca renumit in lume. Totusi ceea ce l-a facut celebru a fost jurnalismul. Numele lui este Benjamin Franklin.
Avea doar 12 ani (si 16 frati!) cand a intrat ucenic la tiparnita fratelui sau James, dupa ce lucrase doi ani la fabrica de sapun a tatalui. A fost o perioada cand Benjamin, desi nu studiase decat doi ani, citea in nestire tot ce ii pica in mana, de la gramatica si aritmetica la navigatie. Cand James Franklin a inceput sa editeze The New England Courant (in 1722), un ziar care aparea saptamanal, tanarul Ben de-abia implinise 16 ani si banuia ca la varsta aceasta fratele lui nu l-ar fi lasat sa semneze in publicatia pe care o edita. Spirit viu si inventiv, el s-a gandit sa scrie in numele unei doamne imaginare, o vaduva intre doua varste plina de umor care semna "Mrs. Silence Dogood" si, pentru ca nu avea cum sa falsifice o stampila a postei, isi lasa scrisorile sub usa tiparnitei lui James Franklin, ca sa para ca cineva le aduce personal. Stilul scrisorilor si simtul de observatie ale "doamnei Dogood" au atras in curand atentia cititorilor care au dorit sa afle cine era misterioasa doamna care-si permitea sa ironizeze studentii de la Harvard (universitate infiintata la Cambrige in 1636!), sa amendeze poetii lipsiti de talent si sa dea sfaturi picante cu privire la casnicie, de care toata lumea in Boston se amuza pe ascuns. Cand James a aflat ca publicase de fapt scrisorile fratelui sau, s-a infuriat cumplit si se spune chiar ca l-a batut pe Franklin. Pentru ca-i deranjase prin materialele sale pe unii magistrati, James Franklin este inchis, iar fratele lui mai mic preia conducerea atelierului de tiparit si a gazetei. Incepe o lupta indarjita cu autoritatile pentru a le face sa inteleaga cat de importanta este libertatea de expresie. Exemplifica chiar cu citate din ziarele englezesti: "Fara libertatea gandului, nu poti avea intelepciune si nici libertatea poporului fara libertatea opiniei. Aceasta este dreptul fiecarui om, atata vreme cat nu aduce atingere libertatii altuia". Peste un an, in 1723, pleaca la New York, un oras mai mic decat Bostonul la acea vreme, dar nu gaseste nici o slujba de tipograf aici, si se indreapta spre Philadelphia, unde se angajeaza in atelierul lui Samuel Keimer. Pentru ca era foarte priceput, acesta il plateste bine si atrage atentia guvernatorului Pennsylvaniei care il sfatuieste sa-si deschida propria tipografie si chiar il trimite la Londra dupa o presa, promitandu-i ca i-o va plati el. Dar nu se tine de cuvant, iar Benjamin se trezeste la Londra fara bani macar de drumul de intoarcere. Munceste acolo doi ani ca tipograf, apoi se intoarce in Pennsylvania, se angajeaza ca vanzator si, pentru o scurta perioada, se intoarce la atelierul lui Keimer. De-abia in 1728, cand avea 22 de ani, reuseste sa-si faca primul sau atelier tipografic impreuna cu un amic, si scoate un an mai tarziu, tot asociat cu acesta, The Pennsylvania Gazette. Sase luni dupa aceea, ii cumpara actiunile prietenului sau si devine unic proprietar al gazetei. Ziarul era o foaie imprimata pe ambele parti, plina de cronici si un editorial, cu aparitie saptamanala, care devine la scurt timp cea mai citita gazeta din America coloniala. Avea sa apara pana la moartea sa sub acest nume, pentru ca, cinci ani dupa aceea, Cyrus Curtis sa cumpere gazeta si sa o renumeasca Saturday Evening Post.
Inca si mai popular si mai citit decat Pennsylvania Gazette va fi in 1732 al sau Poor Richard's Almanack, o publicatie plina de spirit, intesata de cugetari umoristice, semnate in bunul stil al epocii tot cu pseudonim - Richard Saunders, care avea sa deschida lunga traditie a inconfundabilului umor american. "Nimic nu e sigur pe lumea asta, in afara de moarte si de taxe", cunoasteti cinicul dicton! Benjamin Franklin l-a spus primul. Acest almanah a aparut anual timp de 26 de editii.
Se poate spune ca Benjamin Franklin i-a invatat presa pe americani: in anul 1770, fiecare colonie avea cel putin cate un ziar, iar Boston, Philadelphia si New York aveau 15 impreuna.
La 84 de ani, inca voia sa citeasca, a inventat un dispozitiv care sa-i permita sa ia cartile de pe raftul de sus al bibliotecii, iar ultimul sau act politic a fost un memoriu prin care cerea abolirea sclaviei negrilor.

AFACERI DE LA ZERO