Instinctualitate naravasa, in permanenta cautare de fior metafizic, un eu fascinat de estetizare, cu simtiri viforoase dar constant incercate de reverii culturale, Gabriela Melinescu* reprezinta un tip de feminitate foarte rar manifestat in literatura noastra. De fapt, pentru a ne rezuma la gradina memorialisticii, unica energie comparabila este Jeni Acterian, cu acelasi amestec de personalitate si luciditate, de freamat carnal si fervori mistice.
Autoexorcizarea expansiunilor senzoriale prin disciplinare religioasa, prin creatie spirituala si traire artistica nu este un apanaj al sufletului meridional si al carnalitatii balcanice, ci al omului nordic, protestant sau catolic. Nu al sudului efervescent, imbatat de solaritate, ci al sensibilitatii de fiord, tulbure, cetoasa, nevrotica, atrasa pana la patologic de himera si sinucidere, de culoarele tenebroase ale subconstientului. Adica tocmai zonele in care a evadat si de care s-a lasat imbibat destinul Gabrielei Melinescu.
Interesanta si imbucuratoare reaparitia editoriala in forta a Gabrielei Melinescu! Ea a urmat o buna tactica de asalt in trepte, de la antologiile de poezie din 1993 si 1997, dublate de romanele Lupii in cer si Regina strazii (tot 1993, 1997) la traducerile din Swedenborg (Cartea de vise, 1995) si Strindberg (Jurnal ocult, 1997, Inferno, 1999, la Editura Univers, si, recent, Singur, la Polirom), trecand prin vama celor doua volume ale Jurnalului suedez: primul, publicat acum doi ani, cuprinzand perioada 1976-1983, iar al doilea cu perioada "cea mai intensa si dramatica a vietii mele", 1984-1989.
"Daca Gogol nu si-ar fi intitulat jurnalul sau Jurnalui unui nebun, as fi putut foarte bine sa intitulez insemnarile mele asa", noteaza Gabriela Melinescu - exagerat - in prefata, intr-un impuls de autodisolutie deloc singulara in peisajul tulbure, aburos al fiintei sale. O fraza, de altminteri, imediat urmata de precizarile aduse de cenzura luciditatii: "Sigur, e vorba de un nebun-nebuna care, zdrobita de durere, a incercat totusi sa-si adune fortele, indraznind sa incordeze la maximum arcul existential in intunericul si lucirile fiecarei zile".
Aceasta miscare de pendul caracterizeaza in fond intreaga lucrare a Jurnalului asupra autoarei sale. De-o parte magnetismul abisurilor launtrice. De cealalta, setea de rigoare si calculul creator. Nelinisti frizand ideea suicidului, paralel cu conturi bancare si proiecte literare. In afara, omul de lume si salon cultural, sotia editorului frecventand marile targuri internationale de carte si mondenitatile diplomatice de varii calibre, sirotand alcooluri si cautand "euforia unei aventuri" in "tonul sensibilitatii mele leonine". Inauntru, dimpotriva, "am in mine mai multe persoane care lupta pentru suprematie. Acum, eul meu conducator e un eu sinucigas" (nov. 1984); "Din numeroasele insemnari pe care le fac, aleg numai acele randuri care imi atenueaza intr-un fel angoasa si teama irationala" (apr. 1988); "Astept sa fiu vizitata macar o secunda de acea stare speciala pe care as numi-o entuziasm. Astept vesti despre inflorirea prunilor intr-o livada, despre vantul dinspre ocean, care vine la timp sa scuture aceste flori si sa duca miresme si polen departe, la intalniri erotice cosmice, copulatii universale prin care se innoieste totul in fiecare an" (apr. 1989).
Un rezumat perfect al meandrelor jurnalului este relatarea serii de iunie 1985, in casa bancherului Bengt Uggla din Elvetia, unde "stau la masa langa nepotul lui Jung, domnul Cristopher Jung". Vorbind despre fabulosul bunic si despre "credinta lui Jung ca este posibila comunicarea cu spiritele de pe lumea cealalta, despre sedintele de spiritism la care participau ca la un joc toti copiii familiei", Gabriela Melinescu (ea insasi consultanta de Tarot s.a.m.d.) nu omite sa noteze numaidecat ludicul extrem al batranului Jung, "buna lui dispozitie, tonusul vietii pana in ultima clipa".
Placut, odihnitor amestec de porniri moralizatoare ("Omul a facut din planeta Telus o lada de gunoi. Unii se drogheaza, altii beau, ca noi...") si trimiteri livresti, de preocupari artistice dar si curat mercantile (v. 22 s.u.), tristeti pentru iubiri defuncte (Nichita "n-am murit de ciroza, ci pur si simplu vantul l-a strans in brate cu putere"), relatii "de scena" oarecum ibseniene cu Alain, fiul cel mic al sotului, evocari filiale (un tata sefard, sinucigas, o linie materna comunicativa, "taranii mamei mele de la Valeni-Muscel"), plus lecturi din plin, de la Volkoff, Kavabata, Cioran, Zohar, Julien Green, la Rudolf Steiner si Thomas Pynchon.
"Morala fabulei" poate fi extrasa din evocarea (p. 120) vizitei lui Mircea Eliade si a convingerii sale ca "oamenii sunt superiori ingerilor pentru marea lor libertate de a alege intre bine si rau". Ingerul bun al Gabrielei Melinescu a ales, din fericire, partea buna a nelinistii.
*) Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II (1984-1989), Editura Polirom, 301 pag.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
