Ciudat, in ochii specialistilor, este faptul ca valul de vanzari a ras toate volumele disponibile ale lui Le Clezio, nu doar, asa cum era de asteptat, ultimul sau roman, Ritournelle de la faim (aparut cu doar cateva zile inainte de Nobel), deci si Proces-Verbal (1963), Le Desert (1980), La Ronde et autres faits divers (1982) sau L'Africain (2004), ca sa nu evocam decat cateva dintre cele mai citate, in mass-media, volume ale sale.
Un bilant, axat pe criteriul "inainte si dupa", consemneaza: cele treizeci si cinci de librarii ale grupului Virgin vandusera, in ultima saptamana a lunii septembrie, un singur exemplar din Africanul; in saptamana de dupa Nobel, reteaua distribuise (atentie, este vorba despre un titlu aparut cu 4 ani in urma!) 200 de exemplare. In privinta Desertului, aceeasi constatare: niciun exemplar vandut la sfarsitul lui septembrie, in schimb 300 epuizate intr-o singura zi dupa Nobel.
In privinta romanului Ritournelle..., cifrele il asaza cu hotarare in categoria best-seller: vanzarile s-au inzecit, iar Gallimard a scos un tiraj suplimentar de 140.000 de exemplare. Cu totul, retiparirile au atins cota de 409.500 de exemplare din intreaga opera a autorului, iar cel mai bine vandute, on line, doua titluri in Franta, pe Amazon, in primele doua saptamani din octombrie, au fost Le Desert si Ritournelle. Efectul de maree va mai dura, spun aceiasi librari francezi, cel putin pana la sfarsitul anului.
Cum ar putea fi explicat acest impact fara precedent? Mohammed Aissaoui, in Le Figaro litteraire din 16 octombrie, invoca cel putin trei motive: unul de ordin afectiv - autorul este francez (desi francezii sunt in general foarte suspiciosi in materie de amor, nu si-au pus nabadaile in frau nici atunci cand au auzit ca Le Clezio a dedicat premiul sau insulei Maurice, locul de bastina al parintilor sai), cel de-al doilea tinand de conditia universala a best-seller-urilor - cartile sale sunt accesibile unui public larg; si, in sfarsit, cel de-al treilea, eminamente extraliterar, venind din zona volatila, dar, iata, semnificativa, a marketingului personal: personajul Le Clezio este seducator.
Are un aer de actor de cinema, blond, inalt, cu carura sportiva, este un individ fara fasoane, conciliant si bland-voios, mereu dispus sa-si surdinizeze vanitatile, preocupat de problemele grave ale omenirii. Un om lipsit de morga, care nu poate sa supere si care lasa in urma sa o dara de lumina. Dar nu de stralucire! Iata, in acest sens, ce declara Kjell Espmark, jurat al premiului Nobel, care il cunoscuse personal pe autorul Procesului verbal in timpul unei conferinte a acestuia din Mexic, privind mediul inconjurator: "Mi s-a parut ca e foarte dragut (tres gentil)!" Indeobste, cu o asemenea fraza poti omori un artist. Lui Le Clezio i s-a parut un compliment. Nu-i dragut?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
