La 16 ani dupa o revolutie anticomunista, bantuie inca - precum stafia lui Marx - legende nostalgice. Mai mult, pe masura trecerii timpului, realitatea se estompeaza, inlocuita cu ceea ce ni se pare ca ne aducem aminte.
Bunaoara preturile. Pe vremurile alilalte, ehei!, erau preturi mult mai mici. Pardon de intrebare, la ce? La apa plata, la sucuri de fructe, la 50-60 de sortimente de mezeluri sau, poate, la laptopuri? 99% dintre produsele si serviciile disponibile astazi in Romania nu existau deloc in Epoca de Aur. Cat despre acel pricajit 1%, ar fi de discutat cat si cum puteai pune mana pe respectivele produse. Nu ma refer doar la bantuitul prin oras si la cozile de 2, 4, 8 ore, ci si la faptul ca, bunaoara, de Pasti, ouale, care costau oficial 1 leu bucata le cumparam cu 5 sau chiar 10 lei de la speculanti, ca la aprozar se cam terminasera inainte de a incepe.
O alta legenda emotionanta vizeaza asigurarea locurilor de munca. In realitate, comunismul nu-ti asigura un loc de munca, ci doar un salariu, ceea ce e putin alta poveste. Un sef de serie de la Informatica, adica omul care terminase cu media cea mai mare, a ajuns la fabrica aia din provincie unde statul, nu-i asa?, ii asigurase o repartitie guvernamentala. S-a prezentat frumos la director, care l-a intrebat ce stie sa faca. Asta pentru ca fabrica nu ceruse nici un absolvent, dar ii dadea statul fara sa ceara. Tanarul i-a zis: "Sunt informatician". S-a lasat un moment de tacere, dupa care directorul l-a privit fix intre pupile, vorba lui Ion Baiesu, si a vrut sa se lamureasca: "Domn'e, mie sa-mi zici asa: inginer sau economist?"
Povestea asta cu locul de munca e cam delicata, pentru ca atinge o zona greu marturisibila: pe langa alte forme de a ne tampi, comunismul ne-a si deprofesionalizat, incurajand sistemul "Ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim". O mare parte dintre romani au frecat menta si acum se enerveaza ca e mult mai greu - desi nu imposibil - s-o faca. De-aia ar si prefera - conform tuturor sondajelor dedicate problemei - o leafa modesta, dar sigura. "Sigura", in conceptia lor, inseamna exact asta: sigura. Adica s-o ia indiferent ce si cum (nu) fac.
Pe langa ei, exista o masa si mai mare de romani care inainte de 1989 au avut obiectul muncii si au tras din greu, fara sa stie insa ca, de fapt, efortul lor nu folosea nimanui. Dar asta e alta poveste...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
