Exceland intr-un gen pe nedrept marginalizat, care isi are, fara indoiala, eroii sai, Dorin Teodorescu a fost vedeta absoluta a operetei ultimelor decenii. Disparut dintre noi in plina forta creatoare, in urma cu cinci ani, el ramane, pentru toti cei care iubesc genul, un simbol.
Iar pentru cei care considera ca opereta nu merita prea multa atentie (printre care, trebuie sa recunosc, m-am situat multa vreme), discul recent editat de Electrecord sub titlul Dorin Teodorescu - Imaginea unui destin poate deveni un motiv de punere in discutie a propriilor convingeri. Albumul cuprinde 21 de piese, majoritatea momente celebre din operete, dar si cantonete arhicunoscute, in care Dorin Teodorescu apare fie solo fie impreuna cu colegi ai sai precum Cleopatra Melidoneanu, Eugenia Moldoveanu, Stefanita Lascu, Mihaela Mijea, Nicolae Simulescu, Laura Niculescu sau Bianca Ionescu.
Cand il asculti pe Dorin Teodorescu, iti dai seama de ce se indragosteste lumea de opereta. A imbinat un fizic de prim-amorez cu o voce plina de lumina, reprezentand acea personalitate masculina unica pentru opereta romaneasca de la Ion Dacian incoace, elanul, entuziasmul, optimismul din glasul sau exceland in acutul limpede, curat si impetuos. Recitalul de pe acest CD panorameaza reperele operetei europene de la Lehar la Johann Strauss, nelipsind aproape nici unul dintre titlurile esentiale ale genului, reprezentate fie prin arii cantate in original (germana), fie in varianta romana (exceptionala dictie, pentru care ar putea fi invidiat de orice cantaret, indiferent de gen).
Pereche cu discul, avand acelasi sens omagial, a fost editata sub egida Uniunii Criticilor Muzicali "Mihail Jora" o interesanta carte biografica semnata de muzicologul Grigore Contantinescu si purtand acelasi titlu Dorin Teodorescu - Imaginea unui destin, volum in care se regasesc in afara reperelor vietii si carierei celebrului tenor si o seama de marturii pline de caldura ale sale, dar si ale colegilor sai, sau ale celor care l-au cunoscut pe scena sau in afara ei. "Era ceva neobisnuit in felul sau de a exista, o anume tandrete vulnerabila, daruita cu imbinare de ironie si timiditate", scrie autorul cartii. "Cine ar putea sa stearga din amintire tot ce s-a asternut, seara de seara, in visul trait de el si daruit noua? A vrut si a avut bucuria scenei. Cum se defineste aceasta? Prin dedublare, prin doua vieti intr-una, prin neconditionata transformare a iluziei in realitate, cu pasiune devoratoare si, desigur, surperba inconstienta a alergatorului singuratic, insotit de aplauzele celor ce stau pe marginea drumului sau... in sala de spectacol."
In afara sensului sau memorialistic, discul Electrecord si cartea pe care vi le-am prezentat au si alte virtuti. Iar una dintre cele mai importante este aceea ca pot demonstra unui eventual sceptic intr-ale operetei, ca orice gen muzical isi are varfurile si exceptiile sale, care il fac sa reziste in fata trecerii timpului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
