Intr-o seara de vara a anului 1905, la restaurantul "Gambrinus" din Bucuresti era o inghesuiala mai mare ca de obicei. Intr-un colt, la singura masa invaluita in tacere, se duelau aprig pe tabla de sah George Cosbuc si Ion Gorun, asistati de Nerva Hodos si de nelinistitul Caragiale, care se foia chinuit de situatia sa de chibit. La un moment dat, Caragiale pune mana pe un nou volum de poezii adus de Hodos, incepand sa-l rasfoiasca "a la aflare in treaba". In cateva minute, suceste cartea, cauta numele autorului, pufneste un "Mai, al dracului!", opreste jocul si ii sileste pe ceilalti sa asculte o poezie intitulata "Oltul"... "Da' cine-i asta, bre?", se adreseaza nenea Iancu, vizibil incantat, lui Gorun.
"Un poet tanar, de la noi, din Ardeal". "Ia sa-l luam de la inceput" - si marele Caragiale a citit cu voce tare, pana la miezul noptii, tot volumul de debut al lui Octavian Goga. Maestrul comenta impreuna cu cei trei fiecare poezie, amintindu-si ca in urma cu ceva vreme, cand l-a intalnit la Berlin pe tanarul poet, acesta i s-a recomandat "arhitect". "Sa bem cate o halba in sanatatea lui", a propus George Cosbuc. "Sa bem, ca-i al dracului de talentat!", a raspuns Caragiale, biruit de lectura si de ultima halba de bere, prin sticla careia se zareau zorile.
La miazazi de Sibiu, nu mai mult de 12 kilometri, exista un mic orasel agricol, atestat documentar inca din 1204, numit Rasinari din vointa domnului muntean Radu Voda. Din strada principala, cu casele imbratisate intr-un ansamblu arhitectural "de familie", se desprinde Ulita Popilor, ce ia pieptis o coasta de deal pietruita. Aici, la numarul 778, se afla casa preotului Ioan Bratu, cel care adapostise candva un pribeag "zdrentaros de la maneci pana la coate si cu niste pantaloni zdrentuiti in sus si zdrentuiti in jos", numit Eminescu, ajutandu-l sa treaca in ?ara Romaneasca.
La 20 martie 1881, acelasi preot Ioan Bratu avea sa devina bunicul altui mare poet al neamului, Octavian-Ion, rasarit printre rasinareni din casatoria parintelui Iosif Goga cu fiica cea mica a lui Ioan Bratu, Aurelia, poeta si scriitoare.
Descendentul unui lung sir de preoti ortodocsi si carturari patrioti din vatra Rasinarilor, Octavian Goga a avut parte de o copilarie aproape ideala. A trait intr-o casa ale carei polite stivuiau nu oale cu smantana si borcane cu muraturi, ci carti adunate de familie de-a lungul timpului, incepand cu secolul al XV-lea. Toamna lui 1890 sfasie brutal linistea copilului crescut intr-o atmosfera romaneasca.
Octavian este inscris la singura scoala existenta la acea ora in Sibiu, cu predare in limba maghiara, cu profesori sovini, credinciosi statului maghiar. Dupa cativa ani, paraseste Sibiul in urma unui conflict cu profesorul de istorie, inscriindu-se la liceul romanesc de la Brasov. Aici patrunde in viata culturala, intai cu "slabute versuri de dragoste", dupa spusele sale, apoi energic, prn intermediul Societatii de lectura. Incepand cu 1905, Ardealul vorbeste prin intermediul verbului sau inflacarat din volumele "Ne cheama pamantul", "Din umbra zidurilor", "Cantece fara tara" si altele.
Dupa unirea Ardealului cu Romania, Goga se avanta in politica, patimas si exagerat, ajungand prim-ministru al unui guvern care aproape l-a compromis. Aceeasi politica l-a ruinat moral si fizic, grabindu-i congestia cerebrala, in urma careia se va stinge din viata la 7 mai 1938.
In castelul sau de la Ciucea, acest mare poet ocolit de manualele alternative a vazut pentru ultima data lumina biruita de "umbra zidurilor". Pleca din lumea aceasta in tacere si fara alai", tot asa cum intrase in anul 1912 in temnitele Seghedinului pentru indraznetele-i articole patriotice.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
