Amitav Gosh
Un fluviu de fum
Editura Taj
Traducere din limba engleză de Mihnea Columbeanu. Partea a doua a trilogiei „Ibis”, din care a mai apărut, la aceeaşi editură, romanul „O mare de maci”. Continuând povestea din precedentul roman, cel de faţă este, şi el, o mare de personaje – magnaţi, guvernanţi, jurnalişti, artşti, traficanţi, drogaţi, prostituate -, o poveste tragică care poate fi văzută şi ca o istorie a opiului, un roman istoric a cărui acţiune se petrece în veacul al XIX-lea, un roman care – cum afirma un cotidian – „se citeşte ca o enciclopedie”.
Ion Corlan
Dulap de vânătoare
Editura Brumar
Prefaţă de Cornel Ungureanu – „Antiutopia erotică a lui Ion Corlan”: „Utopia erotică a literaturii de odinioară, cea care aşează cuplul erotic într-o lume a fericiţilor, devine (n.n. la I. Corlan) o Antiutopie – o presimţire a finalurilor”. Ion Corlan este medic primar de boli interne la Spitalul Clinic Municipal Arad, membru al Uniunii Scriitorilor din 2000, autor al mai multor romane şi piese de teatru. Despre carte s-a spus la lansare că „este un roman substanţial”, autorul „construieşte un portret al bărbatului la 40 de ani”, acţiunea se desfăşoară „pe două planuri: un tip stă într-un dulap şi îşi supraveghează soţia care se destrăbălează cu un amant şi, în al doilea rând, o experienţă cotidiană a personajului într-o lume în declin”, „conflictul se desfăşoară într-o succesiune de scene, parcă din teatrul absurdului”. «Dulap de vânătoare» este unul dintre cele mai agresive romane apărute în ultimul timp atât din punct de vedere tematic cât şi de limbaj”.
Ana Selejan
Literatura în totalitarism
1957-1958
Vol. V – Ofensiva virulentă a dogmatismului
Editura Cartea românească
„Dacă în 1957 speranţa emancipării literare mai însufleţea condeierii, în 1958 aceasta părea definitiv spulberată. Anul 1958 este anul în care cele două bastioane de presă şi propagandă comunistă Lupta de clasă şi Scânteia intervin, cu duritatea şi intransigenţa bine ştiute, pentru stoparea esteticului, deviaţionismului burghez, împăciuitorismului, neutralismului şi a altor -isme identificate în scurta pauză ideologică. Anul 1958 va fi, aşadar, anul campaniei de apărare a realismului socialist... , anul recrudescenţei antimaioresciene şi antilovinesciene, fiind, din acest punct de vedere, o copie fidelă a anului 1948, prin prigoana esteticului.
Dar anul 1958 a însemnat, mai ales, anul revizionismului estetic”
Silviu Gherman
Hârtiile Masculului
Editura Curtea veche
Născut în 1981, Silviu Gherman a înfiinţat în 2008 Mes Quins, o formaţie de pop sintetic cunoscută ca „floarea undergroundului“. A publicat două cărţi: Scurta şi plictisitoarea viaţă a lui Kjus, Polirom, 2005 şi Cele mai frumoase creiere, Cartea Românească, 2008 (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor Bucureşti). Cea de faţă este a treia. „Hârtiile Masculului” este descris de către Răzvan Petrescu, redactorul cărţii, ca un roman între fantastic, parabolă şi joc, având şi-un mic aer SF. O societate dominată de femei, în care bărbaţii sunt chiar mai jalnici decât sclavii – ideea nu e nouă nici măcar în ficţiune, nou e însă modul în care autorul combină o mulţime de personaje şi obiecte imaginare cât mai neobişnuite, cu nume pe măsură, pentru a construi o poveste în care, pe lângă morala de rigoare, ironia, mai puţin umorul, joacă un rol important. Un alt ingredient bine folosit e violenţa, de toate tipurile, cu pedală pe cea sexuală.
Rene Duda
Tinereţea lui Anatol Bogdan
Editura Allfa
Rene Duda, tatăl Alteţei Sale Regale Principele Radu, s-a născut în 1935 la Bârlad, a murit în noiembrie anul trecut. Face parte dintr-o distinsă familie boierească din Moldova, familia Şendrea. Fondatorul familiei a fost Hatmanul Şendrea, în secolul al XV-lea. A studiat la Universitatea de Medicină din Bucureşti şi din Iaşi şi a fost pentru mai bine de patru decenii profesor la Universitatea din Iaşi. A fost directorul Institutului de Igienă şi Sănătate Publică din Iaşi. A contribuit cu lucrări literare la revistele ieşene. Cartea de faţă, a cărei acţiune se peterce în anii 50, este despre „un
tânăr student la medicină, bântuit de vagi tristeţi ancestrale care încearcă să descifreze cât mai multe din tainele vechiului oraş. Popular printre colegi, elpetrece alături de aceştia zile pline de exuberanţă, de vesele şi îndelungate libaţii, în timp ce multe alte ispite încearcă să-i stea în cale...”
Carlos Franz
Locul în care a fost Paradisul
Editura RAO
Traducere din limba spaniolă de Cecilia Policsek. Romanul a fost finalist al Premiului Planeta , în 1996 şi a fost ecranizat cu succes în 2001. „O atmosferă nefastă pluteşte peste Iquitos, oraş de apusă splendoare din jungla amazoniană peruană, înconjurat de mirosul putred al drogurilor şi al morţii. Pe aceste pământuri arzătoare, ultima mare frontieră, unde, după cum spun localnicii, «a fost, pe vremuri, Paradisul», sosesc un consul, fiica sa, amanta acestuia şi un refugiat politic... Personaje dezrădăcinate care trăiesc într-o lume ecuatorială ce îi va împărţi în emisfere etice ireconciliabile: cea a pasiunii furibunde şi a intrigii, şi cea a iubirii care se transformă din fapt nemărturisit în tragedie. Un roman de o forţă dramatică aparte şi, în acelaşi timp, profund actual.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
