Este de-a dreptul scandalos felul în care a evoluat industria înmormântărilor şi parastaselor la români. Cel puţin în anumite zone mai chivernisite „tradiţiile”, în continuă schimbare, impun astăzi jdemii de colaci, ştergare, batiste, şi multe alte mărunţişuri dacă eşti nevoit să faci o înmormântare, ceea ce te obligă la a cheltui aiurea sume imense. Aceeaşi poveste şi cu parastasele...
Tagma celor pe care sclipitorul Dan C. Mihăilescu a numit-o „pişcotari” - cu referire la alt fel de parastase care în numerose cazuri sunt astăzi lansările de carte şi alte manifestări culturale - are un viguros corespondent care se-nvârte în jurul „evenimentelor” gestionate de Biserică. Sunt oameni amărâţi, mi se va spune. Nu este totdeauna adevărat: sunt ciubucari, sunt beţivi, sunt ţigani destul de înstăriţi care au făcut o meserie din cerşit, sunt, desigur, şi mulţi nevoiaşi. Dar stilul în care este gestionată această acţiune de ajutorare venită prin intermediul Bisericii şi al slujbelor gestionate de aceasta lasă de dorit în foarte multe parohii.
...Undeva, în Bucovina, lucrurile au luat o întorsătură exemplară. Este vorba de localitatea Bogdăneşti, situată nu departe de Fălticeni, veche ctitorie a lui Bogdan I. Născut şi el şi soţia sa în Bogdăneşti, Părintele Gheorghe Loghinoaia a construit aici o mănăstire (pe locul vechii ctitorii voievodale) şi un cămin pentru bătrâni. Cu tot cu dependinţe, construcţia este considerabilă, deoarece adăposteşte deja peste 120 de oameni nevoiaşi. Întreaga instituţie de binefacere aparţine Mănăstirii Bogdăneşti al cărei stareţ este acelaşi Pr. Loghinoaia - fapt unic în România, probabil, întrucât părintele este preot de mir, are preoteasă, are trei copii. Flexibilitatea unor anumite zone ale ortodoxiei este uneori surprinzătoare. Dar mănăstirea nu are alţi călugări decât pe aceşti 120 de bătrâni. „Aiştia-s mai sfinţi decât călugării”, mă asigură Pr. Loghinoaia...
O discuţie cu preoteasa sau cu părintele te determină să meditezi la felul în care se fac acţiunile de ajutorare socială în cadrul ortodoxiei: cu discreţie, cu contribuţia oamenilor care au mai degrabă venituri mici şi medii, decât a celor bogaţi, cu prezenţa destul de palidă a instituţiilor (fie ele ONG-uri, fie bisericeşti, fie ale statului). Statul ştie să ia felurite impozite, dar nu să şi pună umărul.
Cine sunt oamenii adăpostiţi aici temporar sau pentru întreaga viaţă pe care o mai au de trait? Sunt bătrâni care nu mai au pe nimeni, care nu se mai pot întreţine, unii dintre ei au debilităţi fizice sau mintale, alţii sunt imobilizaţi la pat. În general, familiile i-au uitat, iar veniturile lor sunt absente sau mult prea mici ca să se poată întreţine. „Centrul filantropic şi de întrajutorare creştină” de la Mănăstirea Bogdăneşti funcţionează la rândul său din mila celor din jur şi din ajutorul cel de Sus, mi se spune. Bătrânii nici măcar nu prea sunt oameni duşi la biserică. Din cei 120, cazaţi în camere câte 2, câte 3 sau mai mulţi, unii nu sunt capabili să se deplaseze, alţii au diverse probleme de sănătate – unii se mai bat cu cârje, glumeşte serios părintele – doar 5-6 vin duminica la biserică. Şi nu-i obligă nimeni.
Din păcate, nu există proiecte europene sau ale altor instituţii de finanţare pe care să le fi aplicat la Bogdăneşti, iar statul român nu-i iartă de plata impozitelor, a CAS etc. pe cei angajaţi ca îngrijitori. Arhiepiscopia Sucevei contribuie cu o sumă minimă pentru plata celor câţiva îngrijitori şi a personalului care deserveşte Centrul (bani care, majoritatea, se duc pe impozite, CAS etc.). Astfel încât „de la uşa altarului”, din banii pe lumânări, din donaţii Pr. Loghinoaia este nevoit să-i plătească şi pe aceştia.
Am văzut că aţi primit ceva lemn, zic. „Avem deocamdată, pentru aproape toată iarna”. Mâncare? „Avem garantat pentru trei zile!”. Şi dacă vi se termină, s-a-ntâmplat să rămâneţi fără? „Dacă nu mai avem mergem repede la Maica Domnului, ne rugăm, şi imediat apare careva cu o pomană”...
A asigura trei mese pe zi, medicamentele şi întreţinere unor oameni bătrâni nu-i lucru de colea, dar părintele declară că „baza noastră este poporul român, cei mai de jos”. Într-adevăr, dacă tot este să facă parastase, bucovinenii din împrejurimi aleg să o facă chiar aici la Bogdăneşti. Contribuie fie cu bani, fie cu mâncare pentru cei 120 de bătrâni.
Ne oprim aici, imaginile din colajul alăturat vor spune mai multe. Pentru alte amănunte sau pentru un eventual ajutor se poate accesa site-ul mănăstirii http://www.bogdanesti.ro/ . Părintele Gh. Loghinoaia poate fi găsit la tel. 0230/570.617 şi 0745/223.263.
Dacă tot ne este dat să facem donaţii, pomeni sau parastase, să le facem pentru cei vii, iar nu pentru morţii încă vii care-şi închipuie că astfel devin bogaţi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
