„Un prădător sexual”
În calitate de conducător al aparatului de securitate şi poliţiei politice în timpul lui Stalin, Beria a participat direct la campania de deportare în lagărele Gulag-ului. În timpul războiului, Beria a fost responsabil pentru programul de spionaj consacrat însuşirii secretelor atomice ale Statelor Unite şi Marii Britanii.
Între capetele de acuzare pentru care a fost judecat după arestarea sa în iunie 1953, alături de acelea referitoare la trădare (învinuit că ar fi fost… spion), terorism în timpul războiului, activitate contrarevoluţionară în 1919, a fost şi învinuirea după care ar fi violat o fată de 16 ani, în 1949. Ancheta judiciară a durat şase luni şi cuprinde 39 de volume cu depoziţii, documente şi alte probe incriminatorii rămase secrete şi inaccesibile multă vreme. De fapt, după unele mărturii, el fusese deja executat. În realitate, „delictele sexuale” ale lui Beria erau mai vechi şi mai multe. Numai Stalin beneficiase de o asemenea tăinuire a trecutului său criminal.
Hrusciov a scris în memoriile sale publicate postum: „Ne-a fost dată o listă cu peste 100 de nume de femei. Ele îi erau aduse lui Beria de oamenii săi. Iar el avea pentru toate mereu acelaşi truc: le invita la cină şi propunea să bea în sănătatea lui Stalin. În vin, el amesteca nişte somnifere...”
Şi totuşi, înainte de 2002, mărturiile referitoare la aceste fapte ale sale, deşi considerate a avea o „anumită fundamentare”, au fost considerate „neconcluzive”. Abia după desecretizarea parţială a arhivelor sovietice din 2003, au fost identificate numeroase mărturii ale victimelor delictelor sexuale ale lui Beria de care Stalin avea cunoştinţă. Aşa cum arată biograful lui Stalin, Simon Sebag-Montefiore, există mărturii oficiale referitoare la Beria, care „dezvăluie un prădător sexual care a folosit puterea sa pentru a se deda in mod obsesiv la asemenea fapte”
Un buchet de flori sau o… coroană
În timpul războiului, când poporul sovietic aducea jertfe de sânge pe fronturi, Beria avea alte preocupări: străbătea străzile Moscovei în limuzina sa Packard. Potrivit mărturiilor oficiale din 1955 ale gărzilor sale de corp, ofiţerii NKVD R.S. Sarkisov şi V. Nadaraia, în cursul acestor „raiduri”, erau reţinute tinere femei care erau conduse la domiciliul său, fiind obligate să participe la petreceri, adevărate „orgii” şi apoi conduse într-o încăpere unde erau violate. Atunci când părăseau casa, acestor femei li se dădea un buchet de flori ca mărturie a faptului că fuseseră de acord cu aceste acte. Cele care refuzau riscau să fie arestate. Atunci când una dintre femei nu a vrut să primească buchetul oferit de Beria, el a declarat că acesta este de fapt o „coroană”. A doua zi a fost arestată de NKVD. Unul dintre biografii lui Beria, Anton Antonov-Ovseienko, a menţionat într-un interviu acest „joc al floriilor” al lui Beria.
Mulţi ani mai târziu, una dintre victimele lui Beria (Alexeva) a împărtăşit unui jurnalist detalii despre felul cum decurgeau actele de la vila acestuia. Mai întâi, avea loc un festin, la care erau servite mâncăruri alese şi vinuri de pe vremea ţarului Nicolae II. După aceasta, femeile erau conduse în dormitorul lui Beria. Spre deosebire de alte femei, Alexeva pretinde că nu a fost violată de Beria care, de fapt, s-a purtat „tandru”.
Multe femei au declarat că au acceptat „avansurile” lui Beria in schimbul promisiunii eliberării ridelor lor din Gulag.
Cinismul lui Beria era de neimaginat. De exemplu, într-unul din cazuri, a adus o cunoscută artistă la vila („dacha”) sa, unde a întreţinut relaţii sexuale cu ea, promiţându-i că vor fi eliberaţi tatăl şi fratele ei, deşi ştia că aceştia fuseseră deja executaţi. Ulterior, actriţa a fost arestată, trimisă in Gulag, supravieţuind.
Indulgenţa lui Stalin
Abuzurile sexuale ale lui Beria erau cunoscute de membrii Biroului politic al P.C.U.S., de Stalin personal care a arătat indulgenţă sub motivul că Beria era foarte important în timpul războiului. La un moment dat, s-a răspândit zvonul că însăşi fiica lui Stalin, Svetlana, a fost singură cu Beria. Stalin a spus „Nu îl cred pe Beria”, dar i-a ordonat acesteia să părăsească „dacha” lui Beria. Atunci când Beria a complimentat-o pe fiica unui demnitar Alexander Poskrebişev pentru frumuseţea ei, acesta i-a ordonat fetei să nu se apropie de Beria. Beria a încercat să se „apropie” chiar de fiica vitregă a lui Klement Voroşilov.
Beria, Stalin şi fiica sa, Svetlana
„Lista lui Beria”
La un moment dat, Beria i-a ordonat unuia dintre ofiţerii din garda sa să întocmească o listă cu adresele şi numerele de telefon ale „victimelor” sale. Mai târziu, intuind pericolul la care se expune, Beria i-a cerut acestuia să distrugă lista, dar ofiţerul a păstrat o copie pe care, după căderea lui Beria, i-a pus-o la dispoziţia noului şef al NKVD, Abakumov. Se pare că Stalin a fost „încântat”, cerând să o vadă.
Una din gărzile sale de corp, Sarkisov a informat că „apetitul său sexual” l-a făcut pe Beria să contracteze sifilis în perioada războiului, fiind tratat în secret, fără ca Stalin şi membrii Biroului politic să fie informaţi. Însuşi Beria a recunoscut aceasta in cursul interogatoriului la care a fost supus după arestare.
„Lista lui Beria” a rămas secretă până in 2002, dar numele victimelor lui nu vor fi făcute cunoscute încă 25 de ani.
Mormintele din „grădina de trandafiri”
Mărturii recente demonstrează că Beria nu numai că a violat, dar le-a şi ucis pe unele dintre victimele sale care îi rezistaseră. În curtea casei lui Beria din Moscova, în care acum se află Ambasada Tunisiei, au fost descoperite trupurile unor victime. Potrivit unui documentar realizat de Martin Sixsmith de la BBC, femeile care îi rezistau erau strangulate şi îngropate în grădina sa de trandafiri. Există şi mărturia unui funcţionar de la Amabasada SUA la Moscova, aflată în apropierea casei lui Beria, Edward Ellis Smith, care arată că a văzut cum tinere fete erau aduse în timpul nopţii cu maşina.
Beria în mijocul conducerii sovietice
Un „mit” ?
Ofiţerul de informaţii Pavel Sudoplatov arată că Beria lucra perioade îndelungate şi avea un „autocontrol excepţional”. Soţia lui Beria, Nina, a mărturisit că acesta lucra zi şi noapte. „Când ar mai fi avut timp să facă dragoste cu această legiune de femei ?”.
În volumul său de memorii, Beria, mon pere. Au coeur du pouvoir stalinien fiul său Sergo a pretins că tatăl său nu era un „monstru”, ci un „gânditor cultural”, în ultimă instanţă el însuşi o „victimă” a terorii staliniste, şi că excesele sexuale ale tatălui său sunt un „mit”. Sunt reproduse şi cuvintele lui Hrusciov: „Dacă l-am fi ţinut în viaţă, el ar fi fost capabil să recruteze pe toată lumea, să iasă din captivitate şi să ne împuşte pe toţi. Din cauza asta, noi l-am executat curând după arestare.”
În tot cazul, există unele opinii după care „cazul Beria” a fost, de fapt, o răfuială în conducerea sovietică, iar executarea sa s-ar fi datorat, de fapt, temerii că el va prelua puterea după moartea lui Stalin, când într-adevăr, în funcţia lui de adjunct al prim-ministrului, ar fi iniţiat o serie de măsuri de liberalizare, între care desfiinţarea Gulagului.
În tot cazul, este de aşteptat ca publicarea integrală a jurnalului lui Beria, referitor la perioada 1949-1953, din care au fost făcute cunoscute doar fragmente, să aducă mărturii revelatoare.
…Un alt jurnal, La început a fost sfîrşitul al Adrianei Georgescu, fostă şefă de cabinet a primului ministru, generalul Nicolae Rădescu, arestată şi anchetată cu o deosebită duritate de Securitate, aduce unele mărturii despre batjocurile şi violurile care au avut loc în perioada în care la conducerea sa s-a aflat Alexandru Nicolschi.
…Dacă „Somnul raţiunii naşte monştrii”, acelaşi lucru se poate spune şi despre regimurile totalitare, care au putut permite „naşterea” unor personaje abominabile.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
