Svetlana Cârstean (foto 1) şi Simona Sora (foto 2) se numără printre caştigătorii Premiului de debut oferit de revista România literară pe anul 2008. Festivitatea de decernare a avut loc miercuri, 20 mai, la Clubul Prometheus.Premiile, in valoare de 1.000 RON fiecare, acordate cu sprijinul Fundaţiei ANONIMVL, au fost decernate de către juriul format din Nicolae Manolescu – preşedinte, Ioana Pârvulescu, Adriana Bittel, Gabriel Dimisianu şi Alex. Ştefănescu.
Svetlana Cârstean a obţinut acest premiu pentru volumul Floarea de menghină, iar Simona Sora a fost premiată pentru volumul Regăsirea intimităţii. Ambele volume au apărut la Editura Cartea Românească, in anul 2008.
Svetlana Cârstean, Floarea de menghină
Mircea Cărtărescu: „Printr-un straniu proces de neotenie literară, Svetlana Cârstean şi-a intirziat cu zece ani debutul, doar ca să se arate azi intr-o haină mai originală şi mai strălucitoare. Căci ea aduce din amintirea unei poezii trecute (aromele anilor ’90) sofisticarea intunecată a Florii de menghină, un poem arhetipal de mare forţă, dar o completează cu gestualismul şi nevoia de sinceritate a poeziei de după anul 2000, ce au produs poemele in format electronic din final. O poezie bogată şi atentă la detalii ce prevesteşte, pe lingă o viitoare poetă notorie, şi o viitoare prozatoare."
Svetlana Cârstean este scriitoare şi jurnalistă. Membru cofondator al cenaclului „Central" de la Facultatea de Litere din Bucureşti, a publicat pentru prima dată poemul Floarea de menghină in 1995, in volumul de debut colectiv Tablou de familie(alături de colegii săi Sorin Gherguţ, Răzvan Rădulescu, Cezar Paul-Bădescu, Mihai Ignat şi T.O. Bobe). A publicat de-a lungul anilor articole, interviuri şi poeme in Dilema, Observator Cultural, Românialiterară, Adevărul literar şi artistic.
Simona Sora, Regăsirea intimităţii
Spaţiul literar a fost mereu văzut ca loc al unei intimităţi impărtăşite. O intimitate personală in care coexistă nu doar spaţiile interioare ale scriitorului şi cititorului, ci şi două tradiţii (practici) care uneori se suprapun – cea a scrisului şi cea a cititului. Felul in care corpul sufletesc a irumpt in literatura română interbelică seamănă, la nivelul pinzei freatice, cu felul in care corpul jupuit, exuviat, rizomat al (post)modernităţii a inlocuit corpul gri-uniformizat sau amputat din literatura anterioară. Punerea in ecuaţie a acestor două „corpuri literare româneşti" spune ceva (implicit) despre celelalte două dimensiuni ale intimităţii: increderea (in literatură) şi libertatea proprie. Aceasta e, in fond, miza „regăsirii intimităţii": o regăsire de sine in (şi prin) cărţi, o surfare a „modernităţii solide" din alte vremuri şi o submersie in „modernitatea fluidă" a timpurilor noastre – un plonjon fără plasă in amniosul bibliotecii nesfirşite.
Simona Sora predă, din 2005, la Facultatea de Litere, Bucureşti; Doctor Summa Cum Laudae in Filologie (2007). A publicat, incepind cu 1993, cronici literare, studii, eseuri, traduceri in reviste culturale, prefeţe şi postfeţe la diverse volume de literatură contemporană. A tradus volumul Crezul meu de Carlos Fuentes (Editura Curtea Veche, 2005) şi se numără printre autoarele antologiei Tovarăşe de drum. Experienţa feminină in comunism (Editura Polirom, 2008). Din 2002, susţine cronica literară in revista Dilema. Coordonează paginile culturale ale revistei Dilema veche şi este editor coordonator al revistei Dilemateca.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
