Acum vreo doua decenii, din dispozitii superioare, magazinele trebuiau sa inchida pe la sase dupa-amiaza, iar restaurantele nu puteau tine deschis mai tarziu de zece seara. Pe timp de zi, perdelele sau draperiile erau scoase. Toate acestea pentru o iluzorie economie de electricitate.
E adevarat ca nici strazile nu erau mai prejos: noaptea intrai in intuneric ca in smoala si iti doreai din tot sufletul sa mai treaca o masina, ca sa nu-ti rupi gatul sau sa nu-ti inghiti limba.
Ne intalneam, totusi, si pe vremea aceea, la cate un pahar de vorba, cu bruma de licoare ce se mai putea gasi. Ba am impresia ca ne intalneam mult mai des decat acum. La ore mai tarzii, lucrurile se complicau si trebuia sa recurgem la rugaminti dintre cele mai umile ca sa ne putem stropi in continuare discutia.
Asa am capatat obiceiul sa-mi sun vecinii de la restaurantul "Marul de Aur" (fosta Casa a Ziaristilor, redata circuitului public din ratiuni la fel de economice) si sa-i rog sa-mi vanda pentru acasa o sticla de vodca. Sunam la telefon si le spuneam ca sunt scriitorul cutare si as trimite pe cineva, daca vor sa fie amabili... De cele mai multe ori, erau.
Intr-o seara, s-a incins o discutie. Iritat, un amic "laic" mi-a spus ca fac pe nebunul si ca as putea invoca orice alta meserie, pentru ca as fi tratat la fel. "Hai sa facem pariu!", i-am raspuns si ne-am pus pe telefoane. Am luat la rand restaurantele, prezentandu-ne, pe rand, cand ingineri, cand profesori, ba chiar ofiteri de militie. Oricat ar parea de ciudat, chiar daca meseria de scriitor nu era trecuta in nomenclatorul de functii, oberchelnerii aveau o intelegere mult mai tandra cu scriitorii si reactionau mult mai prompt. Am castigat pariul la scor detasat.
La "Marul de Aur", localul cel mai apropiat de domiciliu, se duceau sa refaca provizia, de cele mai multe dati, prietenii mai tineri. Uneori insa, ma prezentam in persoana si pretindeam ca m-a trimis scriitorul cutare (si urma numele meu).
L-am auzit intr-o seara pe portar zorindu-i pe baietii de la bufet: "Hai, bre, odata, ca asteapta omu' lu' scriitoru'! Miscati-va!". Cel putin portarul era convins ca misteriosul scriitor nu i-a trecut niciodata pragul si lucreaza doar prin interpusi. N-am vrut sa-l deceptionez.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
