Aud tot mai des în jurul meu discuţii privind rosturileliteraturii şi rolul scriitorului în societate. Ele au pornit, înprimul rând, de la observaţii (speculaţii) vizând criteriilenominalizării şi mai apoi ale decernării Premiului Nobel. Sigur, pelumea asta mai există şi alte multe premii prestigioase, ce producconsecinţe faste autorului, editurii, culturii respective.
Sunt premii ce onorează scriitura, sunt premii care onoreazăsoliditatea tradiţională a unei opere, sunt premii care onoreazăîndrăzneala, experimentul. Şi tot aşa. Noi ne raportăm mereu laNobel. În componenta criteriilor apare tot mai apăsat - de altfel,a apărut cu mult înainte - unul extraestetic, vizând militantismul,civismul sau politicul. Un mare scriitor care nu posedă înbiografia sa dramatice evenimente generate de conflictul între elşi lumea în care a trăit are puţine şanse la Nobel. Din nefericire,nu toţi marii scriitori ai lumii au avut vocaţia civismului caresă-i ducă la închisori, deportări ori chiar condamnări lamoarte.
E un fapt omenesc, poate dureros, dar real: nu toţi oamenii auvocaţia de eroi tragici. Şi iată că nici toţi marii scriitori -caresunt conştiinţe ale lumii lor - nu s-au intersectat în biografialor cu conjunctura politică, socială care să le ceară să devinăeroi. Poate a trecut pe lângă ei, poate ei înşişi nu au fost atenţila ea, cine să spună ce şi cum nu s-a potrivit.
Lumea noastră - vorbesc de lumea în ansamblul ei la acestînceput de secol XXI - cere sprijinul celor al căror cuvânt poatefi auzit şi ale căror fapte pot fi urmate. Vedetele de film, muzicăsau sport sunt angrenate în acţiuni umanitare, iau poziţie radicalăîn probleme mari ale omenirii. I-am văzut mergând în zonele săraceale Africii, înfiind copii şi ajungând să compună familiimultinaţionale, ca să zic aşa, participând intens la semnalareapericolelor încălzirii globale, dispariţiei unor specii de animalede pe faţa planetei, absenţei democraţiei în unele ţări,resurecţiei fundamentalismului etc. etc. La rândul lor, scriitoriiau denunţat orori, au militat pentru drepturile minorităţilor detoate felurile, au ironizat mentalităţi, comportamente ale unorlumi închistate în valori atât de conservatoare încât au devenit ofrână în calea libertăţilor, atentând chiar la demnitatea,personalitatea umană. Fiecare astfel de gest a atras atenţia lumiiîntregi, a sensibilizat oameni şi poate guverne.
În spatele acestor gesturi stau adesea şi interese mult maiprozaice, precum campanii de imagine şi deduceri de impozite, darşi resorturi psihologice cum ar fi deruta existenţială, revărsareade altruism ca o altă formă de egotism, neştiute şi încurcatemustrări de conştiinţă sau compensarea unor traume dincopilărie.
Să nu neglijăm industria care se ţese în jurul vedetelor, oindustrie care până la urmă are drept scop banul, profitul. Niciscriitorii de succes nu mai sunt, pe alte meleaguri, fiinţelefragile, abulice, cu capul în nori. Mecanismul creării succesuluifuncţionează şi în cazul lor la fel. Iar mai nou în acest mecanisma fost introdus civismul, vizibilitatea autorului în lumi careaparent nu au tangenţe cu domeniul literar. Turneele de conferinţesunt minuţios pregătite în funcţie de public, de realităţilesociale şi politice ale locului. În fine, proiectele şi programelefinanţate de diverse instituţii şi fundaţii - mai ales europene -sunt în principal, ca să nu zic exclusiv, orientate spre acele temeşi subiecte civice şi politice generate în laboratoarepolitice.
Aşadar, scriitorului i se cere angajare. Aud tot mai des oafirmaţie bulversantă: nu contează cum scrii, contează despre cescrii. Nu numai atât, dar s-au stabilit şi temele care ar facemarele scriitor. În cazul realităţilor româneşti, ele ar fi ororilesecurităţii, dramele sociale (dacă se poate cele care au dejapublicul prin prezentarea lor în media), minorităţile, mai alescele sexuale. Mă gândesc că, dacă ar fi trăit în zilele noastre,bietul Creangă, cu universul lui mărunt, ţărănesc, fără un dram deconştiinţă şi de angajare politică sau socială, nu ar fi avut nicioşansă de a fi măcar scriitor dacă nu mare scriitor. Teoriaîntâietăţii subiectului faţă de formă are o imensă hibă: aşa cum unscaun trebuie să aibă patru picioare pentru a fi funcţional, totastfel un mesaj produs prin intermediul artei trebuie să se supunărigorilor artei pentru a fi eficient.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
