La ora pranzului la usa carciumii opreste masina cu militari. Inarmati cu lopeti au venit sa scoata locanicii din zapada. Intre timp si carciuma se umple. Intram iar peste petrecareti. Beau si sustin in continuare ca nu pot munci ca n-au lopeti...
Militarii impanzesc satul. Tinerii locului se tin dupa ei. Cu mainile in buzunar se multumesc sa priveasca. La Puiesti au venit, pe rand, militari din toate armele. Multi dintre ei au mers si kilometri prin nameti pentru a ajunge la sinistrati. Zile in sir echipamentele de pe ei, de proasta calitate, nu au mai apucat sa se usuce. Pentru ei, frigul si zapada par ca nu mai conteaza. Si nici nu au cum sa se planga. Ordinul e ordin. Isi storc sosetele si se pun din nou pe treaba.
Am fost sunati in acele zile de o mare firma din Bucuresti dornica sa ajute. Le-am vorbit despre acesti oameni si au alocat un milion doua sute de mii de euro pentru echipamente si dotari pentru angajatii ISU. Poate doar asa le multumim cumva acestor soldati pentru miile de case scoase din nameti.
Seara, in Puiesti s-a pus pe nins. Meteorologii au avut dreptate. Nebunia a inceput. Suntem in comuna Puiesti si incercam sa ajungem intr-un sat unde oamenii de aici spun ca zapada ajunge si la 7 metri.
Utilajele incearca sa tina drumul curat. In zadar.
Ramanem blocati in mijlocul campului.
Cu greu ajungem in satul Lunca si ne adapostim intr-o casa acoperita de nameti, ingropata la cativa metri sub zapada. Casa domnului Radu. Cand ne-am culcat erau minus 4 grade. Am dormit cu patru plapumi pe noi. Nu va imaginati ce frig am indurat azi noapte. Totul e inghetat, iar noaptea, in plin cod portocaliu, s-a mai asternut un metru si jumatate de zapada peste nametii de afara. La minus 4 grade, noaptea aproape ca ingheti. Te doare carnea de pe tine, te dor oasele, tot corpul.
Nea Radu locieste impreuna cu sotia. De cateva zile i-a venit si fiul de la oras sa-l ajute la zapada. Afara nu e chip sa iesim. Zapada a blocat tot. De cateva zile sunt blocati in casa. A reusit sa-si stranga toate lighioanele intr-o magazie.
In cele din urma ne facem curaj si iesim la zapada. Ne punem pe treaba. Casa e inconjurata de munti de zapada inalti de 5-6 metri. E un chin sa arunci zapada pe ei. In casa, batrana priveste in gol. Plange tot timpul. Nea Radu, poznas, incearca sa o mai faca sa uite.
Ne-am intors a doua zi cu un grup de voluntari. "Am auzit apelul dvs ieri dimineata, spune Emanuel Dejeu, si ne gandeam ca traim intr-o tara crestina. Teoria asta trebuie pusa in practica si m-am gandit sa fac un apel la prietenii mei si sa dam o mana de ajutor acestui om napastuit de soarta si in dimineata asta am ajuns. Suntem 16 oameni veniti de la Bucuresti sa demonstram ca iubirea de aproapele nu e doar o teorie de manual si poate fi pusa in practica."
In satul lui mos Radu, multi au venit cu ajutoare. Semeni de-ai nostri n-au ramas nepasatori la suferinta acestor oameni. De altfel, in toata tara, romanii au dat in aceste zile cea mai mare dovada de solidaritate din ultimii ani. Mii de tone de alimente si ajutoare au pornit catre asezarile sinistrate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
