• Leu / EUR4.7199
  • Leu / GBP5.2701
  • Leu / USD4.1541
Ziarul de Duminică

Romii României (I)/ de Alex Dima

Autor: Alex Dima

13 mar 2014 197

Analfabetism, izolare. Sărăcie lucie, abandon şcolar, natalitate mare. Sunt cuvinte care descriu situaţia din multe comunităţi de romi, împrăştiate prin toată ţara. Unii spun că ar fi câteva mii de oameni în această situaţie, alţii vorbesc de sute de mii. Statistic, oficial, nu există nici un fel de cifre. Statul le dă ajutor social, dar până acum nu a fost în stare să gândească şi să aplice măsuri care să îi scoată din această stare. Să-i integreze. Şi, în continuare, în mare parte, nu întorc un leu către bugetul statului.

Sociologii susţin că peste 20-30 de ani, romii vor reprezenta cea mai tânără populaţie a României. Datele arată însă că 75 la sută dintre copiii romi nu termină 8 clase. Aşadar, nu au nicio specializare, şi există şanse ca ei să îngroaşe rândurile asistaţilor social. Generaţii întregi de tineri care vor trăi ca moşii şi strămoşii lor: cum pot...

Adică nu ştiu în ce an suntem, în ce lună, în ce zi. Nu ştiu carte, cei mai mulţi. Dar au copii cu nemiluita. Trăiesc cei mai mulţi în colibe încropite din nailoane, câte şapte sau nouă suflete trăiesc departe de orice urmă de civilizaţie, în mizerie şi foame, în locuri în care nici iarba nu mai creşte.

Ceva mai la deal, un copil vrea să plece din casă. O casă de pământ fără acoperiş.

Tatăl se chinuie afară să cârpească cu nasturi un geam care stă să cadă în timp ce puştii lui cântă despre lacrimi şi fericire. Casa e clădită din câteva lemne, pământ şi resturi de geam spart. Şi cam acesta este modelul pentru tot satul. Un sat aflat în inima Maramureşului, la câţiva kilometri de Târgul Lăpuş. Se numeşte Ponorâta Coroieni. 450 de oameni trăiesc aici departe de lume, într-o izolare totală, în condiţii demne de alt mileniu. Sunt ţigani sau aşa cum au aflat nu de multă vreme că trebuie să li se spună... sunt romi. Trăiesc într-o sărăcie totală şi sunt încadraţi de sociologi la categoria „romi vizibili”, oameni care ies în evidenţă. Din păcate prin sărăcie, mizerie, analfabetism şi izolare-oameni fără viitor. Iar în acest stadiu sunt peste 600 de mii de romi în toată ţara.

Am ajuns la Ponorâta într-o după amiază de toamnă. La singura cişmea din sat, din care curge un fir subţire de apă copiii stau la coadă. Sunt îmbrăcaţi cu haine care o dată au fost colorate. Acum toate sunt gri, au culoarea pământului.

Într-una dintre case trăiesc 10 persoane. Acoperişul e praf,  au pus proptele să nu le cadă casa. În casa vecinilor, ceva mai înstăriţi, e agitaţie mare. Aici locuiesc cinci familii, cu 13 copii. Nimeni nu munceşte.

Trăiesc de azi pe mâine, într-un soi de  libertate totală. Nu au responsabilităţi, nu au griji. Unii dintre ei au fost plecaţi în Franţa, la cerşit. Ale lor sunt casele mai răsărite, din bolţari şi cu acoperiş. Toţi trăiesc din ajutorul statului. Cu cât ai mai mulţi copii, cu atât primeşti mai mulţi bani.

O comisie prezidenţială a atras atenţia înca din 2009 asupra situaţiei în care se găsesc romii. Nimeni nu ştie în acest moment câţi romi sunt în România. În 2012, la recensământ s-au declarat romi 636 de mii de persoane. În realitate, numărul lor se apropie de 3 milioane. Comisia prezidenţială atrage atenţia asupra ineficienţei programelor de incluzione socială destinate romilor de până acum. Doar unul din zece romi a lucrat permanent în ultimii doi ani. În acelaşi document se atrage atenţia asupra abandonului şcolar. 80 la sută din tinerii cu vârsta de 15-18 ani nu mai merg la şcoală. Iar 25 la sută din populaţia romă nu ştie să scrie şi să citească. Asta în timp ce 10 la sută din tinerele rome au primul copil între 12 şi 15 ani, iar 48 la sută între 16 şi 18 ani. Asta face ca populaţia romă să fie considerabil mai tânără decât restul populaţiei din România. Aceeaşi comisie prezidenţială atrage atenţia aspra riscurilor care rezultă din această situaţie şi ridică semne de întrebare la care până acum nu există răspuns: Câţi dintre ei vor trăi de „azi pe mâine” şi câţi dintre ei vor fi incluşi în creşterea economică a României şi susţinerea sistemului de pensii?

„Eu spun chestia asta de 15 ani, declară deputatul Mădălin Voicu. Dacă nu se controlează demografic, România peste 20 de ani se poate scrie liniştită cu doi de rr. Pentru că nu se controlează chestia asta. Nu că vor ei să facă. Românii majoritari nu mai fac copii, pentru sunt condiţiile pe care le ştim.”

Gelu Duminică este rom şi doctor în sociologie. „Populaţia romă, în următorii 30 de ani, se va conserva – susţine  el. Mor doi, se nasc doi. Ponderea populaţiei va creşte de la 7 la sută cam la 10 la sută în aproximativ 35 de ani. Diferenţa majoră va fi în faptul că populaţia României va fi extrem de îmbătrânită în 2050. Vârsta medie va fi undeva la 52 de ani. Adică la 52 de ani eşti cam la mijlocul populaţiei, iar populaţia de etnie romă va reprezenta cea mai tânără populaţie din interiorul populaţiei româneşti per ansamblu.”

„România trebuie să aleagă în momnetul acesta ce vrea să facă cu romii. Dacă îi consideră un capital uman, care poate fi folosit în 2050 pentru bunăstarea României, trebuie să investească serios în educaţie, incluziune pe piaţa muncii şi tot ce înseamnă chestiile astea, să îi facă din pasivi, dependenţi, să devină activi în 2050, contributori de bună stare. Pentru că, în caz contrar, România nu îşi va permite să aibă numărul de pensionari foarte mare, nu uitaţi că „decreţeii” vor ieşi la pensie cam atunci în cvasi majoritatea lor şi va fi o populaţie foarte mare în dependenţă socială. Efectiv, economia României va ceda. O persoană angajată în momentul de faţă susţine cam 1,3 persoane dependente. Acum. În 2050 va fi 1 la 3. Adică un angajat care să susţină 3 persoane dependente. Asta ar însemna că 90 la sută din ce produce cineva să se ducă pe taxe şi impozite. Cu alte cuvinte, România stă în momentul de faţă pe un capital uman nefolosit şi pe  care nu are de gând să îl folosească, asigurându-şi sinuciderea peste 30 de ani.”

În sat e forfotă. Aşa se întâmplă de fiecare dată când aici opreşte un străin. Stau şi aşteaptă. A zis că vin ceva ajutoare. Cine a zis? A mai fost cineva pe aici. Dar nu vine nimeni. Uneori mai apare primarul locului, care repede este asaltat cu totul felul de cereri.

Toţi. 420 de oameni primesc ajutor social! Toţi. Nu muncesc nicăieri, niciunul. Mai pleacă în Franţa, la cerşit, se întorc.

Din 400 şi ceva de suflete, care trăiesc pe acest deal, aproape jumătate sunt copii. Am ajuns aici cu voluntarii unei fundaţii care încearcă să-i aducă pe copii în şcoală.

Aici funcţionează două lumi: una a adulţilor care sunt obişnuiţi cu un stil de viaţă şi una a copiilor, care mai poate fi salvată. Din păcate, oamenii mari le retează şi copiilor şansele la evoluţie şi le trasează încă de pe acum stilul de viaţă pe care l-au avut ei.

Singurii bani care ajung aici vin de la stat. 25 de mii de lei ajung în Ponorata în fiecare lună.

Sunt armată electorală. Toata lumea ştie ce se întâmplă. Nimeni nu-i vede decât în perioada de precampanie.

80 la sută din bugetul ministerului muncii se duce pe măsuri pasive. Suntem singura ţară din Europa care pune la un loc Ministerul Muncii, protecţia socială şi persoanele vârstnice. E un modus operandi pe care guvernaţii noştri l-au făcut în ultimii 30 de ani faţă de grupurile vulnerabile: de a-i ţine într-o stare pasivă. Şi acum ne întrebăm de ce sunt pasivi?

„Pentru că primarul vine şi îmi zice că dacă nu îl votez îmi taie socialu’” spune singurul om din toată Ponorâta care are 8 clase terminate.

Nu peste tot e la fel. Braşov, un cartier mărginaş. Alţi romi, altă lume, care nu aşteaptă ajutor de la stat. Într-un atelier încropit într-o magazie, câţiva romi gabori se laudă cu meseria lor. Din tablă meşteresc orice. „Ne era ruşine să mergem la stat să cerem ceva ajutor. Noi am mers după munca şi meseria noastră.” Gabi este unul dintre cei mai pricepuţi meşteri din breaslă. N-a trecut de 30 de ani şi are 4 copii. Îi ţine la şcoală, dar el n-are nicio clasă. „Dar ştiu să citesc şi să scriu.” Cine te-a învăţat? „Eu am avut ambiţia asta în mine. Am învăţat de la unul de la altul...dacă îţi dau cartea ...”

Nu aşteaptă ajutor de la stat, nu aşteaptă ajutor de la nimeni. Ar avea nevoie dar preferă să se descurce singur. Face parte dintr-o comunitate săracă, dar cu tradiţie.

I-am reîntâlnit într-un atelier de lângă Ploieşti. Folosesc tot ce a mai rămas dintr-o fabrică intrată în faliment. „Muncim de la 7 pana la 7. Zi lumină. Şi avem de lucru. Noi ce muncim acum vor trăi 50 de familii, cu copii. Le dăm materialul. Şi ei montează pe case.” Au ajuns aici ajutaţi de un alt rom: Mihnea Neacşu.

 „Cred că suntem undeva spre 3 milioane şi ceva 4 milioane, declară Mihnea Neacşu, director ONG.  Sunt şanse reale să fim peste 10 -20 ani 30-40 la sută din populaţia României. Dar poate în vremea asta... ne gândim cum să-i transformăm pe oamenii aceştia în cetăţeni plătitori de taxe, cu studii. Altfel vor fi romii aceia care ne creează probleme pentru că atunci problemele vor fi şi mai mari. Gândiţi-vă la o populaţie care nu are acces acum la educaţie, peste 10 ani vor umple rândurile celor care nu ştiu să facă o meserie, nu ştiu să scrie, să citească. Dacă ne gândim de acum am putea să diminuăm problemele.”

 

Reportaj difuzat de Protv în emisiunea „România, te iubesc!” din 2 martie 2014

Principalele valute BNR - marţi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7199
Diferență: -0,072
Ieri: 4.7205
Azi: 4.1541
Diferență: -0,6077
Ieri: 4.1484
Azi: 5.2701
Diferență: -0,4289
Ieri: 5.2885
Azi: 4.2531
Diferență: 0,0212
Ieri: 4.2506