Ziarul de Duminică

Saptamanale de cultura

Saptamanale de cultura
29.06.2007, 18:56 116

Cunosc o multime de tineri care doreau si doresc sa lucreze la o revista literara. Acesta era aproape un ideal inainte de Revolutie, cand prestigiul revistelor culturale devenise urias, in contextul unei societati inchise si mohorate. Ca si tirajele ametitoare ale cartilor (zeci, sute de mii de exemplare tiparite si vandute), cele ale revistelor de cultura exprimau, in cifre seci, dar semnificative, nevoia publicului nostru de altceva decat propaganda si intoxicatie ideologica. Daca marii scriitori, mai ales cei prezenti in manualele scolare, aveau un statut de semizei, saptamanalele culturale, in frunte cu Romania literara, reprezentau empireul catre care se indreptau privirile "muritorilor", fie ei autori cu ambitii artistice ori cititori pasionati de literatura si de critica literara.

Cum s-a observat si s-a analizat ulterior, literatura (si in special romanul) a preluat, in timpul regimului comunist, functiile, rolul si codurile istoriei, sociologiei, politologiei, psihologiei, filosofiei, al caror discurs specific era, pe atunci, grav alterat. Probleme care nu se puteau pune, subiecte care nu se puteau discuta si dezbate au intrat astfel, prin intermediul fictiunii, in constiinta publica, operele unor mari prozatori (Marin Preda e un exemplu) avand aceasta uriasa capacitate de diseminare. In mod analog, multe dintre rubricile revistelor noastre literare devenisera, in cei mai grei ani ai ceausismului, zone libere, de reflectie nu-numai-culturala. Cu cat presiunea cenzurii era mai mare, cu atat, in replica, registrul "contrelor", al "soparlelor", al aluziilor parea mai bogat si mai variat. In aceste conditii, spatiul unei reviste culturale importante devenise unul privilegiat: nu neaparat prin avantajele simbolice si financiare ale redactorilor sai, cat prin faptul ca texte din sfera culturala starneau, in mod constant, interes si chiar emotie publica.
Aceasta stare de lucruri s-a modificat radical dupa 1989, cand, societatea devenind una deschisa, democratica, dialogala, fiecare domeniu si fiecare disciplina au reintrat in conturul lor firesc. Dupa cum nu era normal ca un poet ermetic precum Nichita Stanescu sa vanda zeci de mii de exemplare dintr-un nou volum, nu era natural nici ca o revista culturala cu staif sa aiba tirajul unui ziar senzationalist, stramosul tabloidelor de azi. Anii '90 au pus, intr-un mod perceput ca dramatic (dar logic, in fond) probleme de supravietuire mai tuturor saptamanalelor culturale, confruntate, deodata, cu aspecte pe care vechea societate le eliminase din discutie: rentabilitate, minimizare a costurilor, maximizare a profitului, marketing, promovare, faliment ori, dimpotriva, "extindere a domeniului luptei"...
(In)adaptarea revistelor de cultura la regimul economiei de piata a fost un proces extrem de dureros, intrucat cultura era si este inca inteleasa ca o sfera de valori ce se sustrag criteriilor de performanta economica. Nu se poate judeca un fapt sau un ansamblu cultural cu criteriile cu care se lichideaza o intreprindere nerentabila, un mamut industrial. Acest adevar a devenit, din pacate, un alibi pentru o parte dintre redactorii revistelor culturale, continuate sau aparute dupa 1989. Indiferent de prestatia lor, independent de calitatea produsului propus publicului cititor, "cultura nu trebuie lasata sa moara", "neamul romanesc nu poate fiinta fara cultura". In locul unei analize lucide, unii actori din sfera culturala au preferat solutia, mai comoda, de a pasa responsabilitatile si culpele in alta parte. Pe de o parte, Statul e de vina ca nu ne subventioneaza integral. Pe de alta parte, publicul e incult fiindca nu ne cumpara. Cu cat tirajul si vizibilitatea unei reviste deveneau mai mici, cu atat aceasta trista realitate functiona ca un blazon pentru producatorii ei, autolegitimati ca o elita neinteleasa.
Se poate spune ca abia in ultimii ani, odata cu asumarea si internalizarea principiilor economiei de piata, adaptate, fireste, la specificul cultural, revistele noastre au ajuns la o veritabila, noua, definire. Ancheta Ziarului de Duminica si-a propus, in primul rand, sa arate coordonatele in care poate fi realizat si difuzat astazi un saptamanal literar si artistic. Dincolo de sursele de finantare, mai important mi s-a parut sa vedem mecanismul prin care investitiile financiare se transforma in "valoare culturala adaugata", intr-un proces complex, cu castiguri pe ambele planuri: si financiar, si simbolic. Desigur, posesorul unui sac cu bani se poate decide, intr-o zi, sa-i arunce pe o revista culturala, sponsorizandu-i toate cele 52 de aparitii dintr-un an. Este acesta un construct cultural? Poate fi, daca, din partea cealalta, a echipei redactionale, apar un proiect coerent si o identitate inconfundabila, diferita de ceea ce se gaseste pe piata. Daca insa revista se face la modul improvizat si amatoristic, dupa principiul "Merge si-asa" sau cu vechiul slogan "Neamul are nevoie de noi", tocmai piata va fi cea care ii va sanctiona esecul.
Alegerea repondentilor la aceasta ancheta s-a facut prin restrangerea unui urias cerc initial. Am scos din discutie lunarele si trimestrialele din Bucuresti (Viata Romaneasca, Lettre Internationale, Caiete critice, Idei in dialog, Bucurestiul cultural, Altitudini...) si din tara (Vatra, Apostrof, Ramuri, Familia, Timpul, Convorbiri literare...), pentru a ne concentra pe saptamanalele culturale. Cu toata diversitatea de formule in care se prezinta acestea, m-a interesat ponderea elementului literar-artistic in compozitia revistei, astfel ca publicatii saptamanale precum Dilema veche, 22, Academia Catavencu au ramas, asa-zicand, pentru alte teme de ancheta. Avem, prin urmare, in aceasta pagina cinci saptamanale de cultura, extrem de diferite intre ele si disputandu-si, concurential, interesul cititorilor.
Romania literara este un brand vechi, adaptat la timpurile noi. Adevarul literar si artistic, infiintat dupa Revolutie, a fost reconfigurat de o echipa noua si se distribuie in prezent impreuna cu Adevarul. Observator cultural si Cultura au trecut, de asemenea, printr-o schimbare de echipa si, partial, de formula. Cel mai nou pe piata culturala este Suplimentul de cultura de la Iasi, cu ambitii de acoperire nationala.
Citindu-le raspunsurile la aceasta ancheta, veti descoperi, printre altele, si motivele pentru care o multime de tineri doreau si doresc inca sa lucreze la o revista literara...

1. Care este profilul revistei Dvs.? Cum o plasati pe piata saptamanalelor de cultura? La ce alte reviste concurente va raportati? Care este ponderea domeniului literar in ansamblul revistei?

2. Aveti o politica anume de selectare si mentinere a colaboratorilor? Care sunt criteriile dupa care va ghidati (valoare, notorietate, rating etc.)?

3. Ce tiraj are in prezent revista Dvs. si cum a evoluat tirajul (daca a evoluat) de-a lungul timpului? Care este pretul unui exemplar? Ce sursa de finantare aveti? In masura in care aceste informatii nu sunt confidentiale, la cat se ridica o colaborare?

4. Cum vedeti "duplicarea" saptamanalului Dvs. in mediul electronic? Aveti un site al revistei, bloguri ale redactorilor ei? Sunteti interesat de acest nou suport? Care sunt motivatiile (dez)interesului Dvs.?

5. Merita sa lucrezi, in Romania anului 2007, la o revista saptamanala de cultura? De ce?

Gabriel Dimisianu - director-adjunct Romania literara

1. Romania literara este un magazin cultural cu un larg spectru de preocupari: literatura (in primul rand), artele spectacolului, artele vizuale, filosofie, sociologie, istorie, cultura politica. Revista publica poezie si proza (schite, fragmente de roman, fragmente memorialistice), domeniul literarului nelimitandu-se la atat. Sunt rubricile de critica, teorie si istorie literara, interviurile cu scriitori, dezbaterile in jurul unor probleme ale momentului (situatia romanului, ?criza? criticii, modernitate si postmodernitate...). Mai sunt rubricile de informatii privitoare la miscarea literara interna si din strainatate (premii, colocvii, simpozioane etc.).
Revistele la care ne raportam nu le-as numi concurente, ci complementare. Dupa cum si noi cred ca suntem la fel pentru Apostrof, Ramuri, Vatra, Viata Romaneasca, Orizont si pentru celelalte publicatii romanesti cu aproximativ acelasi profil. Domeniul propriu-zis literar ocupa cam trei sferturi din spatiul revistei.

2. Nu ducem lipsa de colaboratori, de ofertanti, si de aceea problema noastra principala este aceea a selectarii. Avem de unde. Ne ghidam dupa valoare, mai putin dupa notorietate si in ultimul rand (mai degraba deloc) dupa rating. Ar fi sa tragem in jos revista umbland dupa rating. Poate am castiga alti cititori, dar ne-am pierde cititorii traditionali, ceea ce nu dorim cu niciun chip. Ne-au fost credinciosi in vremuri grele si nu vrem sa-i tradam. Atractivitatea revistei e un element care totusi ne preocupa. Interviurile cu personalitati ale lumii culturale, documentele istorico-literare inedite, paginile de corespondenta sau de memorii atrag in mod firesc si cautam sa punem cat mai bine in valoare astfel de lucruri. Cu mult interes este urmarit serialul Ioanei Diaconescu Scriitori in arhivele CNSAS.

3. In prezent Romania literara graviteaza in jurul tirajului de 7.000 de exemplare. La infiintare, in 1968, avea un tiraj de 30.000 de exemplare. La sfarsitul anilor '80 tipaream 20.000 de exemplare, tiraj fixat din oficiu. Dupa revolutie, in primele luni, am crescut vertiginos, ca toata presa. Ajunseseram la 50.000. Apoi am tot scazut, cum s-a intamplat cu toate publicatiile. Tirajul de acum este multumitor, in actualele conditii.
Pretul unui exemplar: 2,5 lei. Sursele de finantare sunt toate mentionate in revista (v. p. 2). In ce priveste onorariile, nu sunt confidentiale, dar sunt jenant de mici si de aceea nu le deconspir. Din jena. Colaboratorii nostri sunt rasplatiti cu sume simbolice pentru munca lor si daca nu ne-au parasit este pentru ca tin sa fie prezenti intr-o publicatie de prestigiul Romaniei literare. Le multumim si pe aceasta cale.

4. Exista un site al revistei, Romania literara fiind de altfel printre primele publicatii romanesti difuzate in forma electronica pe internet. In ce ma priveste, ca om vechi, nu ma pot lipsi de suportul de hartie. Nu am sentimentul ca am citit o revista, un ziar doar urmarind ce scrie pe ecranul computerului.

5. Din punctul meu strict de vedere merita, din moment ce nu am abandonat aceasta indeletnicire dupa atat de multi ani. Dar trebuie avertizati tinerii, ei in primul rand, ca munca la o revista de cultura, cel putin deocamdata, este mizerabil retribuita. Vin tineri la Romania literara atrasi de perspectiva de a lucra in redactie si nu as vrea sa faca o experienta traumatizanta.

George Onofrei - redactor-sef Suplimentul de cultura

1. In primul rand, ar fi de spus ca Suplimentul de cultura se defineste ca magazin cultural - este undeva intre revista clasica de cultura si publicatia de tip magazin. Un magazin cultural pastreaza caracteristici din ambele zone jurnalistice. Editorialul, pamfletul, recenzia, critica, cronica, ecoul sunt speciile cele mai utilizate in revistele clasice de cultura. Magazinul aduce drept noutate accentul pus pe jurnalismul informativ, cu speciile sale - stirea, relatarea, interviul, ancheta. Cat despre ponderea literaturii... Avem doua pagini dedicate strict cartii. In rest, domeniul editorial este reflectat "indirect". Cand avem un eveniment important legat de un volum sau de un autor, acesta intra cu siguranta in paginile de actualitate. Pe scurt, nu suntem foarte preocupati sa producem noi cultura, cat sa "vindem" cititorilor produse culturale de cat mai buna calitate si chiar sa ii distram.

2. Exista, desigur, nume importante care semneaza in Suplimentul de cultura. Avem autorii de rubrici permanente (in general scriitori), avem apoi "specialistii" - critici literari, de film, teatru, dans, muzica sau noile media. Si un "corp" de colaboratori care mie mi se pare ca ne ajuta sa ne diferentiem clar de restul publicatiilor: "reporterii speciali", deci jurnalistii care realizeaza articole pentru sectiunea de actualitate, probabil cea mai extinsa din cuprinsul magazinului cultural. Si, desigur, la fel de importanti, colaboratorii editiilor locale.

3. In prezent, avem in jur de 45.000 de exemplare distribuite in 3 editii - una nationala (distribuita prin Rodipet si lanturile de librarii), una de Iasi (distribuita in fiecare sambata cu Ziarul de Iasi, unul dintre cei doi fondatori ai revistei, alaturi de Editura Polirom) si una de Oltenia (distribuita in fiecare sambata cu cel mai important ziar regional din Romania - Gazeta de Sud). Editia nationala costa 1,5 lei noi, suntem finantati in totalitate din bani privati (Polirom asigura salarii, plata colaboratorilor, birouri etc., iar cotidianele suporta costurile de tipar si de distributie). Nu voi da cifre legate de plata colaboratorilor, ca peste tot depinde de numarul de semne, de tipul de articol...

4. Pentru noi, internetul a insemnat o crestere mare de audienta in 2006 si 2007. Avem circa 21.000 de cititori unici pe luna. Pentru un ziar generalist ar fi o nimica toata, pentru o revista de cultura mi se pare foarte promitator. Avem bloguri sustinute de scriitori sau membri ai redactiei (care au ajuns sa fie citate chiar in cotidianele centrale), am inaugurat o sectiune de stiri, acolo unde intra subiectele care chiar nu mai au loc in revista... Tot pe site poate fi ascultata emisiunea pe care o realizam la Radio Iasi, Suplimentul de cultura. Pe internet ne vom muta usor-usor cu totii.

5. Nu pot sa raspund decat in numele meu. Sunt fericit sa lucrez pentru Suplimentul de cultura deoarece in acest proiect ma regasesc aproape total. Pentru mine, merita si pentru ca am sansa sa lucrez in Polirom.


Mihai Iovanel - redactor Cultura

1. Profilul revistei Cultura este unul socio-cultural, coroborand materiale privind actualitatea si materiale ceva mai decuplate de la contextul imediat, lucrate in stilistici diverse. Pe piata saptamanalelor de cultura, conceptul ei nu intra in concurenta cu conceptele altor reviste, din simplul motiv ca este structurat autonom, pe un set de valori in care credem (libertate de opinie, diversitate...), si nu in raspar cu X si Y. Ponderea domeniului literar este, pe medie, de aproximativ o treime din cele 32 de pagini ale revistei (uneori mai mult, alteori mai putin).

2. Principalul criteriu de selectare a colabaratorilor este valoarea textelor pe care acestia ni le pot oferi.

3. Tirajul, la fel ca la celelate reviste, este unul variabil (in functie de sezon etc.). Sa zicem ca evolueaza intre limitele 2.000-5.000 de exemplare. Pretul unui exemplar este, de la lansarea revistei in decembrie 2005, 2,5 lei.
Finantarea este una exclusiv privata, fiind asigurata prin donatii, sponsorizari, publicitate, parteneriate s.a.m.d.

4. Avem un site destul de dragut, desenat de Nicu Ilie, cel care a semnat si layout-ul variantei pe hartie. Evident ca suntem interesati de acest suport - si, din fericire, cititorii par sa fie la randul lor interesati. Blog avem, dar pana acum nu ne-am prea omorat cu firea scriind pentru acolo. Shame on us! - pe viitor vom repara situatia.

5. Da, din punctul meu de vedere (si sunt sigur ca si din cel al colegilor mei) merita sa lucrezi la o revista de cultura. In ceea ce ma priveste, as face-o si pe gratis - doar ca, din fericire, nu e cazul.

Ovidiu Simonca - redactor-sef adjunct Observator cultural

1. Suntem o revista de informatie si analiza culturala. Acordam o atentie sporita ori de cate ori romanii izbandesc pe plan international; de exemplu, succesele regizorilor romani au fost prezentate si analizate in detaliu in ultimele numere ale revistei, de la Palme d'Or acordat lui Cristian Mungiu si pana la premiera americana a filmului lui Corneliu Porumboiu A fost sau n-a fost? Avem colaboratori externi care cauta sa detecteze ce sunet (armonios sau disonant) are Romania in "satul" global: Michel Crepu (scriitor francez), Jean Harris (scriitoare si publicista americana, traducator din romana in engleza), Richard Wagner (scriitor german, originar din Romania), Alexandru Hancu (jurnalist, fost producator la BBC). In general, citim cam tot ce apare pe piata culturala romaneasca; ne intereseaza ce subiecte, ce abordari si ce interviuri propun revistele culturale si ziarele care au pagina culturala sau suplimente. Nu suntem strict o revista de literatura; incercam sa deslusim fenomenul literar in masura in care acesta spune ceva cititorilor de acasa si celor de dincolo de granite.

2. Lucram cu multi colaboratori - constanti si ocazionali. Oricine propune un text argumentat si cu impact, scris limpede, poate publica in Observator cultural.

3. 5.000 de exemplare, in crestere usoara fata de ultimii doi ani. Daca vrei sa vinzi mai mult, trebuie sa faci evenimente, sa initiezi si sa participi la dezbateri, sa colaborezi cu presa cotidiana si cu televiziunile. Premiile Observator cultural au saltat tirajul si ne-au adus mai multa vizibilitate. Finantarile noastre: subventii private, vanzare si publicitate - la targurile de carte incasarile noastre pe paginile de publicitate aduc un venit substantial. Ne platim colaborarile intre 50 si 150 de lei.

4. Daca nu esti prezent pe internet, daca revista nu exista pe internet in saptamana aparitiei numarului in curs, nu existi. Tinem foarte mult sa avem o pagina de internet atragatoare, am deschis, din aceasta primavara, blogul revistei, unde scriu redactorii si colaboratorii nostri. Comentariile de pe internet la articolele noastre ne ajuta in structurarea unui sumar cat mai aproape de cititori.

5. Merita sa lucrezi la o revista culturala: imi place ca suntem mereu "in priza"; ne straduim sa tratam amanuntit si riguros faptul cultural.

Marius Vasileanu - editor coordonator Adevarul literar si artistic

1. Cum o arata chiar titlul, este o revista de cultura focalizata in special pe literatura si arte. Din aprilie 2005, de cand a preluat-o o noua echipa redactionala, am pastrat acest profil, accentuand pe potentialul spiritual al culturii - prin spiritual intelegand trimiteri catre toate traditiile autentice, nu neaparat cea crestina (ortodoxa). Acest fapt ne-a individualizat printre revistele de cultura si ne-a adus: (1) aprecieri din partea celor constienti de "fuga celui singur catre Singurul" (Plotin) si (2) schimonoseli din partea celor care - sub influenta orelor de pregatire politica rosie ori a materialismelor de azi - vad abur de tamaie in orice aluzie la fiinta noastra profunda. Ne raportam, firesc, la toate saptamanalele pe care le apreciem fara rest (Romania literara, Observatorul cultural, Ziarul de Duminica, Suplimentul de cultura). Prin paginile de critica, prin interviuri ori alte genuri, partea literara are alocate intre 30 si 50 de procente.

2. Avem cateva rubrici fixe semnate de talentati critici tineri (Bogdan-Alexandru Stanescu, Bogdan Cretu, Catalin Ghita s.a.). Pe langa acestea, cultivam colaborari ale foarte multor semnatari cu renume sau debutanti. Da, sunt criterii foarte clare: onestitatea profesionala, valoarea si, de ce nu, curajul.

3. Adevarul literar si artistic se difuzeaza incepand cu ianuarie 2006, in fiecare miercuri, impreuna cu ziarul Adevarul (0,95 lei). Am beneficiat astfel de un tiraj cu mult mai mare (am trecut de la 4-5.000 de exemplare la 25-30.000).

4. In prezent, revista poate fi gasita atat pe site-ul ziarului Adevarul in format html, in fiecare miercuri, cat si pe site-ul propriu-zis www.adevarul.ro/literar in format pdf, joia. Inca nu ne-am dat cu blogu', dar o vom face curand. Cum de ce? Pai nu ne indemna unchiesu': "Bloguiti, baieti, numai bloguiti?".

5. Merita asa cum merita sa lucrezi in Romania in orice alt domeniu care zideste. Si fiindca limba romana ofera un imens potential de speranta. Sper ca intrebarea nu are conotatii terestre - nu stiati ca "oamenii de stiinta" demonstreaza ca cei opriti de la visare mor degraba?

AFACERI DE LA ZERO