Dionisie Dărău
Nopţi fără stele
Editura Vremea
În februarie 1957, când a fost arestat, după revoluţia din Ungaria, Dionisie Dărău absolvise Facultatea de Litere şi Filosofie, avea 26 de ani şi era tânăr ziarist. A stat şase ani închis pe nedrept. A trecut pe la Submarinul (Ministerul de Interne), prin închisorile de la Jilava, Gherla, Malmaison, Aiud, Periprava şi Grind. Când a fost arestat avea 60 şi ceva de kg, când a ieşit din închisoare avea doar 27 kg. Un prieten l-a ajutat să se angajeze, ca încărcător-descărcător la un aprozar. Apoi a ajuns şef de producţie la Teatrul Mic, unde s-a şi pensionat. Azi are 81 de ani. Spune, în aceste memorii din închisori: „La urma urmei, de ce nu aş deveni şi eu un martor onest, corect al atrocităţilor comuniste? Doar pentru faptul că inadmisibil de mulţi securişti conduc azi economia României? Ba mai mult, decid şi conţinutul legilor ţării. Esenţa religiei noastre este iertarea. Nu vrem moartea păcătoşilor, ci îndreptarea lor. Expiaţia. Dar ce ispăşire au făcut ei? Nici măcar unul nu a avut minima demnitate să-şi facă mea culpa. Să recunoască, pur şi simplu, cât de urât, de strâmb şi de inuman au înţeles să-şi facă meseria. Cu atât mai mult cu cât aveau nobilul titlu de „ofiţer”. Dimpotrivă, au făcut totul să-şi ascundă hidoşenia sufletelor. I-au supralicitat pe „informatori”. În realitate, adevăraţii turnători au fost aceia care erau răsplătiţi cu bani. Cei ce primeau sume consistente pentru fiecare turnătorie. Cei ce au acceptat să fie complici ai unor torţionari. Să ajute nişte criminali. Ce abjecţie! Ce muncă vrednică de cel mai adânc dispreţ.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
