Ziarul de Duminică

Sinodul panortodox – un eveniment creştin al secolului XXI/ de Marius Vasileanu

Sinodul panortodox – un eveniment creştin al secolului XXI/ de Marius Vasileanu

Autor: Marius Vasileanu

04.02.2016, 23:46 363

În iunie 2016 este preconizat să se desfăşoare în Insula Creta primul Sinod panortodox, ceea ce va constitui o premieră pentru istoria modernă a creştinismului ortodox. Să sperăm că media laică românească va fi ceva mai atentă la o asemenea premieră şi o va trata în consecinţă.

Pe scurt, este pentru prima oară în istorie când Bisericile Ortodoxe se reîntâlnesc în această formulă. Evident că astfel de întâlniri au mai fost (conferinţe, sinaxe etc.), dar cel puţin în această amplă formulă organizatorică, generatoare de importante documente agreate în comun, nu. Să spunem că ar fi de luat în considerare sinoadele panortodoxe de mărturisire a credinţei (sec XVII), numai că şi acestea au fost sinoade locale.

Actualul Sinod panortodox este plănuit încă din anii ’30 ai secolului XX – mă refer la demersurile concrete prin stabilirea unor teme de discuţie, cum a fost cel de la Mănăstirea Vatopedu (Sf. Munte Athos). Din păcate, anii războiului şi cei ai dictaturii comuniste, alte convulsii politice, ecleziale, economice etc., obiective ori subiective, au împiedicat o asemenea reunire. Ceea ce se va petrece, sper, în iunie 2016 este o consecinţă a celor peste 10 întâlniri preparatorii începute încă din anii ’60.

Denumirea exactă va fi aceasta: Sfântul şi Marele Sinod al Bisericilor Ortodoxe, dar este folosită, pe scurt, şi cea de Sinod panortodox.

O penultimă întâlnire preparatoare s-a petrecut zilele trecute în Elveţia, când a avut loc Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale, desfăşurată la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy-Geneva (21-28 ianuarie 2016). La această Sinaxă (adunare) au fost prezenţi următorii: Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Patriarhul Teodor al Alexandriei, Patriarhul Teofil al Ierusalimului, Patriarhul Kiril al Moscovei, Patriarhul Irinej al Serbiei, Patriarhul Daniel al României, Patriarhul Neofit al Bulgariei, Patriarhul Ilia al Georgiei, Arhiepiscopul Hrisostom al Ciprului, Arhiepiscopul Anastasie al Albaniei, Arhiepiscopul Rastislav al Ţinuturilor Cehe şi Slovaciei. Chiar dacă nu au putut fi prezenţi, din motive de sănătate, Patriarhul Ioan X al Antiohiei şi Mitropolitul Sava al Varşoviei şi al întregii Polonii, iar Arhiepiscopul Ieronim al Atenei şi al întregii Elade, din motive personale, cei trei au fost reprezentaţi oficial prin delegaţi ai Bisericilor respective.

Conform comunicatului difuzat în finalul Sinaxei, primaţii Bisericilor Ortodoxe au căzut de acord deocamdată asupra unui număr de şase teme (din mai multe existente pe masa de lucru). Aceste teme, care vor fi examinate şi aprobate de Sinodul panortodox, sunt: Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană, Diaspora Ortodoxă, Autonomia şi modul proclamării acesteia, Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la căsătorie, Importanţa postului şi a respectării acestuia astăzi, Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine.

S-au discutat şi chestiuni tehnice precum înfiinţarea unui Secretariat Panortodox, regulamentul de funcţionare a Sinodului ori costurile financiare ale viitoarei reuniuni panortodoxe, care este prevăzut să se petreacă la Academia Ortodoxă din Creta, în perioada 16-27 iunie 2016.

Conform ÎPS Nifon, membru al delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Sinaxa a mai hotărât – deloc lipsit de semnificaţii – ca participarea observatorilor numiţi „eterodocşi” să fie posibilă numai la începerea şi la încheierea lucrărilor. Aşadar va putea fi vorba „numai de câte un reprezentant al Bisericilor Vechi-Orientale, din partea Bisericii Romano-Catolice, din partea Federaţiei Luterane Mondiale şi din partea Consiliului Mondial al Bisericilor. Din partea Bisericilor Vechi-Orientale amintim Biserica Coptă, Biserica Armeană, Biserica Etiopiană şi Biserica Siriano-Iacobită”.

O primă observaţie de ordin simbolic: exact în zilele Sinodului panortodox, Biserica Ortodoxă va avea sărbătoarea Rusaliilor (19 iunie), moment socotit în istoria creştinismului drept actul de naştere al Bisericii. Reuniunea în Duh a celor prezenţi, reconfirmată prin coparticiparea la Sf. Liturghie, va fi centrul de greutate al acestor întâlniri...

De ce este necesară o astfel de reuniune şi de ce este un eveniment? Am mai scris-o la această rubrică ori cu alte prilejuri: pentru că, spre deosebire de catolici, ortodocşii au fost şi au rămas foarte atomizaţi de-a lungul ultimelor secole. Pentru că exerciţiul sinodalităţii este funcţional la nivel naţional şi mai puţin la nivel interortodox. Rolul Patriahului Ecumenic în ortodoxie – o spun din nou, pentru cei mai puţin cunoscători – este acela de primus inter pares, este aşadar un fel de primat simbolic al Bisericii Ortodoxe, dar, practic, nu are astăzi aproape nicio putere asupra altor Biserici Ortodoxe autocefale. Comparaţia cu rolul şi puterea Papei, în cazul catolicilor, este ridicolă.

Măcar şi o simplă lectură asupra titlurilor temelor asupra cărora s-a ajuns la un consens ne demonstrează că această atomizare a ortodoxiei este o realitate de multe ori dramatică şi care nu mai poate continua în acelaşi fel. După ce vor fi domolite ambiţiile ieftine ale unor Biserici Ortodoxe locale, ortodocşii din întreaga lume vor trebui să ajungă la puncte de vedere comune care vizează o multitudine de tematici. Căci nu pot fi luate decizii decât împreună cu privire la căsătoriile interconfesionale, de pildă,  ori la felul în care cooperează episcopii diverselor Biserici Ortodoxe în diaspora etc. etc.

În acelaşi timp, viaţa ne demonstrează că an de an provocările (post)modernităţii sunt din ce în ce mai abundente şi mai neaşteptate – de unde şi necesitatea stringentă a unei colaborări interconfesionale, în primul rând cu confraţii catolici. Dar aceasta presupune, din nou, o voce unitară a Bisericilor Ortodoxe adunate laolaltă, măcar periodic. De unde şi necesitatea unor lideri responsabili şi vizionari...

Interesantă a fost în acest context şi vocea delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române compuse din  PF Daniel, Patriarhul BOR, ÎPS Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, ÎPS Nifon, Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal, Pr. Consilier patriarhal Michael Tiţa, Coordonatorul Sectorului de relaţii bisericeşti, interreligioase şi comunităţi bisericeşti externe, Pr. Prof. Viorel Ioniţă, Consilier patriarhal onorific, Pr. Consilier patriarhal Ştefan Ababei.

În cuvântul său, PF Daniel, Patriarhul BOR, a arătat: „Pentru a sublinia necesitatea întrunirii viitorului Sfânt şi Mare Sinod, trebuie să amintim că sinodalitatea (conciliaritatea) este o regulă (normă) canonică a vieţii ecleziale în toate Bisericile Ortodoxe Autocefale. Astăzi, însă, sinodalitatea trebuie să devină, de asemenea, o regulă a Ortodoxiei la nivel universal, de întruniri sinodale periodice (la fiecare cinci, şapte sau zece ani). Din acest punct de vedere, trebuie să considerăm viitorul Sfânt şi Mare Sinod nu ca fiind un eveniment eshatologic (care precede sfârşitul lumii), ci un eveniment istoric important pentru a dezvolta practica sinodalităţii la nivel panortodox. Mai precis, viitorul Sinod Panortodox trebuie urmat în etape succesive de alte sinoade panortodoxe, pentru a discuta temele asupra cărora nu am ajuns acum la un consens sau alte teme noi legate de probleme actuale din viaţa Bisericii sau a societăţii, cum ar fi: viaţa familiei, viaţa parohiilor şi a mănăstirilor, confruntate cu fenomenul secularizării, problema migraţiei masive, cauzată mai ales de conflictele militare sau de criza economică, solidaritatea cu creştinii persecutaţi azi în lume şi alte teme majore referitoare la misiunea pastorală şi socială a Bisericii în lume.”

Această „viziune pastorală dinamică asupra sinodalităţii, care se manifestă în etape succesive sau periodice la fiecare cinci, şapte sau zece ani” (PF Daniel) arată o perspectivă tonică asupra unui creştinism ortodox ai cărui vectori ne pot conduce pe Calea Împărătească numai printr-o continuă şi reală priză la realităţile lumii în care trăim.

AFACERI DE LA ZERO