44 parcuri şi grădini
…numără, în momentul de faţă, Bucureştii. Faţă de un oraş care, la un moment dat, era renumit pentru marile sale „spaţii verzi” este, fără îndoială, puţin. Într-adevăr, dacă în 1989 oraşul dispunea de 34,7 milioane de metri pătraţi, în 1995 s-a ajuns la 22,8, iar, în 2001, la numai 17 milioane, astfel încât fiecare bucureştean se bucură doar 16,38 metri pătraţi de spaţiu verde, în vreme ce norma europeană este de 26 de metri pătraţi. La aceasta de adaugă dispariţia centurii verzi din jurul Bucureştlor, şi, odata cu ea, a peste 90% din totalul copacilor.
În cea mai mare măsură, această „defrişare” forţată s-a datorat construcţiilor noi, realizate destul de haotic şi, adesea, din punct de vedere urbanistic, ilegal. Din această cauză Ministerului Mediului a susţinut adoptarea Ordonanţei 114/2007, prin care interzice schimbarea destinaţiei spatiilor verzi. În vederea remedierii situaţiei, s-a realizat recent de către Primăria Capitalei „Registrul spatiilor verzi”. Să sperăm că nu este prea târziu…
O cronologie a istoriei parcurilor Bucureştilor
…ne indică faptul că acestea au apărut în primele decenii ale secolului XIX şi s-au extins în cursul acestuia:
1830 Generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea bălţii şi transformarea terenului într-o grădină publică, viitoarea Grădină Cişmigiu, ceea ce se va întâmpla abia în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, în 1847.
1832 A fost amenajat Parcul Kiseleff odată cu deschiderea Şoselei cu acelaşi nume, dar desăvârşirea sa este legată tot de numele lui Gheorghe Bibescu.
1860 A fost înfiinţată Grădina Botanică (actualmente „Dimitrie Brândză"), în timpul domniei lui Al. I. Cuza.
1873 A fost inaugurată Grădina Icoanei.
Secolul XX a adus cu sine o substanţială sporire a numărului de parcuri şi grădini, odată cu evoluţia edilitară a oraşului.
1900-1906 Amenajarea Parcului Carol.
1909-1910 A luat naştere Parcul Ioanid.
1935 A început realizarea Parcului Tei, încheiată în 1950.
1936 S-a realizat Parcul Gării de Nord odată cu construirea Palatului C. F. R.
În fine, ultimele decenii ale acestui secol au adus cu sine apariţia a noi parcuri, unele pe locul unor mai vechi amenajări sau în noile cartiere ale oraşului.
1954 A fost amenajat Parcul Bazilescu (fostul parc Nicolae Bălcescu).
1965 –1974 Realizarea Parcului Tineretului.
Alte parcuri amenajate în această perioadă: Parcul Floreasca (pe locul „Gropii”) , Parcul Circul de Stat (Tonola),Parcurile Izvor, Uranus (după demolarea dealului Uranus), Parcul Alexandru Ioan Cuza (fost Parcul IOR), Parcul Drumul Taberei (fost Moghioroş) şi cel mai recent, Parcul Orăşelul copiilor.
Nu putem să nu amintim şi de parcurile dispărute la anumite perioade, între care Grădina Episcopiei pentru a se face loc construcţiei Ateneului Român. În aceeaşi categorie poate fi înscrisă şi frumoasa Grădină Bordei, în momentul de faţă în paragină.
Cronologia istoriei Parcului Carol
… ne indică avatarurile acestei adevărate embleme a Bucureştilor, de cele mai multe ori legate de schimbările politice prin care a trecut ţara şi capitala ei.
1900-1906: Are loc amenajarea Parcului, după planurile arhitectului peisagist francez Eduard Redont. Inaugurarea sa a fost legată de sărbătorirea a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Cu această ocazie a fost organizată o expoziţie jubiliară şi au fost deschise o serie de construcţii şi amenajări: „Arenele Romane”, „Palatul Artelor”, „Turnul lui Ţepeş Voda”, aleea care duce spre pod. În numai 11 luni au fost ridicaţi peste 5.800 metri pătraţi de construcţii definitive, precum si peste 30.000 metri pătraţi de construcţii provizorii, variate tipuri de pavilioane expoziţionale.
1909: A fost inaugurat „Muzeul Naţional Tehnic” care acum poartă numele prof. ing. Dimitrie Leonida.
1923: Este inaugurat „Mormântul Ostaşului Necunoscut”, operă a sculptorului Emil Wilhelm Becker, în faţa „Palatului Artelor” care găzduia „Muzeul Militar”. Lângă acesta a fost reprezentat bordeiul de la Poradin, de unde Carol I comandase oştirea la 1877, şi o troiţă. Pe insulă, a fost construită o moschee în miniatura, simbolizând prietenia cu turcii.
1935: Cu prilejul manifestărilor din cadrul „Lunii Bucureştilor”, este organizată o expoziţie urbanistică. Între pavilioanele nou construite este şi cel reprezentând un oraş medieval, numit „Cartierul Vechi”. Este ridicată „Fântâna Zodiacului", după planurile arhitectului Octav Doicescu. De asemenea, au fost deschise „Expoziţia Internaţională de Vânătoare”, „Muzeul Teatrului Naţional”, „Expoziţia Aviaţiei".
1938: În faţa Muzeul Militar a fost construită o cascadă mare după planurile arhitecţilor Petculescu şi Schindl, străjuită de 3 sculpturi realizate de Filip Marin, Karl Storck şi Dimitrie Paciurea: „Frumoasa adormită” şi două sculpturi denumite „Giganţii”.
1939: S-a hotărât demolarea restaurantului din Parcul Carol, ca si a tuturor clădirilor care se găseau pe insulă.
1943: Deoarece palatul „Muzeului Militar Naţional” a fost grav afectat de un incendiu şi de cutremurul din 1940, acesta a fost demolat, în locul său urmând să se amenajeze complexul memorial „Cimitirul Eroilor Neamului”. În toamna anului 1944 lucrările au fost sistate.
1945: „Castelul lui Vlad Ţepeş” a devenit corp de garda pentru o unitate militară, iar ulterior a fost locuit de personalul parcului.
1947: „Parcul Carol” a fost redenumit „Parcul Libertaţii”.
1958 „Mormântul Ostaşului Necunoscut” a fost demontat şi strămutat la Mausoleul de la Mărăşeşti
1960-1963 Au loc o serie de demolări, mutări (Moscheea în Piaţa Pieptănari), amenajări (mărirea esplanadei) şi construcţii, între care aceea a „Monumentului eroilor luptei pentru libertatea poporului si a patriei, pentru socialism", după planurile arhitecţilor Horia Maicu şi Nicolae Cucu.
1991 „Mormântul Eroului Necunoscut” a fost readus în Parcul Carol I şi amplasat la capătul aleii dinspre intrare.
2006 La 25 noiembrie, a avut loc ceremonia strămutării „Mormântului Ostaşului Necunoscut” pe esplanada din faţa actualului „Memorial al Eroilor Neamului”.
De la fântâna de la Filaret la Giganţi
De fapt, unele statui şi monumente, care împodobesc acum Parcul Carol, au fost realizate înainte de deschiderea sa, pe dealul Filaretului, avându-şi propria istorie. Până în anul 1863, Bucureştiul avea o fântână monumentală, construită în secolul al XVIII-lea, de către mitropolitul Filaret al II-lea, cunoscută sub numele de „Fântâna de pe Dealul Filaret”. Cu vremea, monumentul s-a deteriorat şi a fost dărâmat în primăvara anului 1863, în locul său fiind ridicat, în 1870, într-o concepţie neoclasică, „Fântâna George Grigore Cantacuzino”, la vremea aceea Primar al Bucureştilor, ulterior şi prim-ministru. În 1928, a fost inaugurată statuia doctorului Constantin I. Istrati (1850-1918), operă în bronz a sculptorului Oscar Späthe, datorită atât faptului că el fusese Comisarul general al organizării Parcului şi primar al Capitalei, cât şi reputaţiei sale de savant şi profesor în domeniul chimiei. Iniţial monumentul, aflat în faţa „Pavilionului Industriei”, a fost demolat cu ocazia reamenajării Parcului, iar, în perioada 1961-1963, mutat lângă „Arenele Romane”.
Dar Parcul Carol adăposteşte şi lucrări de mare valoare artistică, cum sunt statuile „Giganţilor”, realizate de cel care a fost considerat primul sculptor român modern, Dimitrie Paciurea (1873-1932). Iniţial cele două statui, împreună cu aceea a „Fecioarei” au fost amplasate în faţa „Palatului Artelor”, dat fiind că aparţineau aceleiaşi legende despre rivalitatea dintre cei doi uriaşi pentru mâna fetei. Un alt mare sculptor, Oscar Han, considera că ele „desfăşoară toată splendoarea plastică a corpului uman”. Ulterior, legenda a fost „ruptă”, „Fecioara” fiind mutată în Parcul Herestrău.
O altă mărturie din Parcul Carol este placa memorială fixată pe faţada Muzeului Naţional Tehnic care îl reprezintă pe întemeietorul său, Dimitrie Leonida (1883-1965), om de ştiinţă, inginer, specialist în energetică, profesor universitar.
Ironie a soartei , monumentul închinat „eroilor comunişti” din parcul Carol şi-a avut originea în „Monumentul Eroilor Neamului”, proiectul din anii 1942-1943, supervizat chiar de mareşalul Ion Antonescu, dar abandonat în 1944. În locul lui a fost înălţat „Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism”, construcţie între-adevăr impunătoare, pentru care nu au fost precupeţite nici un fel de eforturi şi cheltuieli (mozaic, acoperit cu foiţă de aur, adus din Italia, granit negru importat din Suedia). Necropola adăpostea mormintele unor personaje care ilustraseră istoria mişcării socialiste şi comuniste din România. De remarcat că, la un moment dat, acestora le-au fost adăugate şi personaje iniţial „blamate”: Lucreţiu Pătrăşcanu şi Ana Pauker. Alături de columbarul de la parterul „Crematoriului Cenuşa”, se poate considera că acest monument este un „panopticum” al comunismului românesc.
Dar, sub presiunea istoriei, flacăra, care îl străjuia, destinată să ardă „etern”, s-a stins totuşi după 1989, iar „eroii” au trebuit să părăsească Mausoleul care a fost trecut în administrarea Primăriei Capitalei. Oare ce se intenţionează cu el ?
Expoziţia de inaugurare a parcului a fost deschisa oficial la 6 iunie 1906 si s-a inchis oficial intr-o zi de joi, 26 noiembrie 1906, cu o solemnitate la Arenele Romane. De pe terasa «Pavilionului Regal» (unde se afla astazi Mausoleul) se putea zari „intregul teren al Expozitiei” in care se intra printr-o „poarta monumentala” de unde pornea „esplanada Regelui Carol”. Aceasta sectiona in doua parcul cu expozitia si era inconjurata de „palate, gradini si pavilioane de toata frumusetea”. De o parte si de alta a esplanadei „se vad monumente interesante: Cula, veche casa boiereasca si Turnul lui Tepes (astazi garnizoana n.m.), Arenele Romane si biserica Cutitul de Argint, in stil curat national.” Mai departe, langa fantana Cantacuzino, „pe ondulatiile terenului, sunt alte gradini frumos dispuse, cu tot felul de producte vegetale. sosele si drumuri bine pietruite si cu plantatiuni duc in toate pavilioanele expozitiei, iar de-alungul acestor sosele alte palate si pavilioane de toate formele si stilurile alcatuiesc un tot minunat.”
Pavilionul Regal forma „centrul unui palat de proportii armonioase, ale carui aripi sunt ocupate: in dreapta de sectia militara si in stanga de sectia lucrarilor publice, fiind legate intre ele prin galerii cu coloane.” Parcul Carol ar fi putut sa ramana un model de gradina «Belle Epoque» dar regimurile politice care s-au succedat in cursul secolului XX, au simtit nevoia sa-si creeze legitimitatea printr-un excurs propagandistic extins si in spatiul public.
Un nou regim, alt eveniment: «Luna Bucurestilor» (1935)
Cu prilejul «Lunii Bucurestilor» din 1935 (prima editie dintr-o serie de cinci) este organizata o expozitie urbanistica in Parcul Carol I. Au fost reparate pavilioanele construite in 1906 si au fost ridicate altele noi. Alaturi de pavilioanele expozitionale a fost amenajat si un fragment de oras medieval, numit sugestiv «Cartierul Vechi». Este modernizata zona pietei «Regina Elisabeta» amenajata la 1906, redenumita „Maresal Joffre”. In mijlocul pietei este ridicata „Fantana Zodiacului”, dupa planurile arhitectului Octav Doicescu. Semnele zodiacale, sterse de comunisti si readuse la lumina in ultimii ani, au fost realizate de sculptorul Mac Constantinescu.
Pavilioanele expozitiei de urbanism din Parcul Carol I, „cuprindeau expuneri ale tuturor sectoarelor administratiei municipale. Alaturi de pavilioanele administratiei comunale se mai aflau pompierii, politia, posta, serviciul pavajelor, precum si cateva cladiri care adaposteau Expozitia Internationala de Vanatoare, Muzeul Teatrului National, Expozitia Aviatiei.” In perioada cat a durat expozitia (9 mai-9 iunie), la «Cartierul Vechi», „in fiecare seara, aveau loc reprezentatii oferite in special, de actorii Teatrului National sub indrumarea lui Victor Ion Popa. Era astfel, reinviata viata Bucurestilor de altadata, populata de boieri si jupanite, arnauti, mascarici, lautari si cantareti (Ionita Ionel).”
Parcul in anii puterii populare
Intre anii 1960-1963, Parcul Carol redenumit «Parcul Libertatii»(imediat dupa 1947), sufera schimbari: majoritatea monumentelor dispar iar unele sunt mutate cum a fost cazul moscheei «Hunchiar-Regele Carol I», aflata astazi in Piata Pieptanari.
Esplanada este marita, devenind monumentala. La capatul ei, pe locul Muzeului Militar (fostul Palat al Artelor) deteriorat de bombardamentele anului 1944, a fost construit sub coordonarea arhitectului Ovidiu Maitek (n.1925) ceea ce s-a numit atunci „Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului si a patriei, pentru socialism”. Inaugurarea monumentului a avut loc in ziua de 30 decembrie 1963 ca „un omagiu adus memoriei militantilor revolutionari care si-au inchinat viata slujirii cu abnegatie a intereselor vitale ale poporului.”
Monumentul are o inaltime de 48 metri si, interesant, cifra reprezinta si anii de domnie ai regelui Carol I! Cele cinci arce ale monumentului sunt placate cu granit rosu. Rotonda din interior, in care se patrunde printr-o poarta masiva, are si ea peretii din granit rosu pe care se sprijina o bolta din mozaic auriu. Criptele din rotonda sant acoperite cu lespezi din granit negru. Aici se aflau inmormantati la 1966 personalitati ai regimului puterii populare precum: Stefan Gheorghiu, I.C.Frimu, Dr.Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej. O perioada, Rotonda a fost deschisa publicului larg pentru vizitare. Pe terasa superioara a monumentului, intr-o amfora de granit, ardea permanent o flacara care simboliza „prezenta vesnic vie a memoriei celor care si-au daruit viata pentru cauza patriei si a poporului muncitor.”
Detalii despre alte parcuri si gradini in volumul Gradinile Bucurestilor de Alexandru Lancuzov, Editura Caligraf, Bucuresti, 2008.
Mormântul Ostaşului Necunoscut, operă a sculptorului Emil Wilhelm Becker, a fost inaugurat în anul 1923, în faţa Palatului Artelor (care găzduia Muzeul Militar) din Parcul Carol I din Bucureşti, devenind loc naţional de pelerinaj şi de reculegere în memoria celor 225.000 de ostaşi care s-au jertfit în Primul Război Mondial, pentru întregirea României. La data inaugurării, 17 mai 1923, a fost prezentă familia regală, membrii guvernului, ai corpurilor legiuitoare şi un numeros public. Pentru realizarea Monumentului eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism, Mormântul Ostaşului Necunoscut a fost demontat în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958 şi a fost strămutat la Mausoleul de la Mărăşeşti. În baza Hotărârii Guvernului nr. 666 din 20 septembrie 1991, Eroul Necunoscut a fost exhumat şi, pentru o lună, a fost depus în interiorul Mausoleului de la Mărăşeşti, lângă sarcofagul generalului Eremia Grigorescu.
La data de 26 octombrie 1991, Mormântul Eroului Necunoscut a fost readus în Parcul Carol I, dar, pentru că în mausoleu se afla încă trupul lui Petru Groza, s-a luat măsura amplasării sale provizorii şi a fost aşezat la capătul dinspre intrarea în parc a aleii care duce la Mausoleul din Parcul Carol. Mormântul Eroului Necunoscut - amplasat în faţa Mausoleului din Parcul Carol I – Bucureşti. Prin Hotărârea de Guvern nr.654/24.05.2006, în contextul aniversării „Centenarului Parcului Carol I” a fost decisă înfiinţarea complexului Memorialul Eroilor Neamului. Acţiunea prevedea 3 elemente distincte:
- Reamplasarea Mormântului Ostaşului Necunoscut pe locul iniţial, cel din 1923;
- Ambientarea monumentului construit în deceniul 7 al secolului XX (fost mausoleu);
- Amenajarea expoziţională a hemiciclului.
Prin urmare, la 25 noiembrie 2006 a avut loc ceremonia strămutării Mormântului Ostaşului Necunoscut la locul originar, din 1923, pe esplanada din faţa actualului Memorial al Eroilor Neamului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
