Străzi de reşedinţe
Unul din aceste exemple este acela al Străzii Henri Coanda, inventator şi pionier în numeroase domenii ale fizicii, aeronauticii (1886 - 1972). Aflată în centrul Bucureştilor, în apropierea Bulevardului Lascăr Catagiu şi a Pieţei Romane, această stradă adoposteşte destul de numeroase imobile, de tipul "reşedinţelor" care, la vremea lor, au făcut trecerea de la palatele boiereşti la imobilele moderne, cu reale virtuţi arhitectonice, cele mai multe fiind construite la sfârşitul secolului XIX. De fapt, această stradă este un adevărat excurs istoric, imobilele aflate aici aparţinând unor personalităţi politice şi culturale ale ţării: Casa Argetoinau, Casa Maria si George Severeanu, Casa Alex. G. Florescu şi Casa Macca în care se află Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan". La capătul dinspre bulevard al străzii se află chiar casa care a aparţinut lui Coandă, care, după ce i-a fost restituită după întoarcerea sa în ţară (1969), ulterior devenind sediul unor ambasade. Desigur, interesele financiare primează, dar poate ar fi fost mai potrivit ca ea să devină un Muzeu Coandă...
O imagine similară ne oferă şi Strada Nicolae Iorga, aflată în imediată apropiere. Şi aici se află imobile locuite de personalităţi importante ale vieţii publice româneşti de la sfârşitul secolului XIX şi începutul celui următor care au ţinut să-şi construiască sau să locuiască asemenea reşedinţe somptuoase care astfel le marcau prestigiul social: Casa Grădişteanu, Casa Slătineanu-Kreţulescu, Casa Pillat, Casa Ollănescu, Casa general Arion.
Bineînţeles că asemenea reşedinţe se aflau şi pe principalele artere ale oraşului (Calea Victoriei, Şoseaua Kiseleff, Bulevardul Lascăr Catargiu), dar şi pe alte străzi aflate în diferite zone ale Bucureştilor (Take Ionescu, Polonă, Oţetari, Negustori), ceea ce demonstrează ponderea şi răspândirea lor apreciabilă care au marcat şi înfrumuseţat Capitala; o mai fac şi astăzi şi să sperăm în viitor…
Într-adevăr, preocuparea este reală, căci, dacă se poate spune că aspectul acestor "străzi de patromoniu" se datorează faptului că ele se aflău chiar în Centrul oraşului, "buricul târgului", să nu uităm că alte străzi aflate într-o asemenea zonă (ca să amintim doar de străzile Povernei sau Tudor Argezi) au avut de suferit de pe urma unor demolări, de cele mai multe ori arbitrare.
Şi ca să nu ne cantonăm doar în "secole trecute", vom mai oferi exemplul altor străzi care oferă de asemenea peisaj, aparţinând unei perioade mai apropiate, începutul secolului XX.
…şi de vile
Născut în primele decenii ale acestui secol, prin aportul unor arhitecţi români, stilul neoromânesc marchează depăşirea stilului neobrâncovenesc, prin integrarea organică a unor elemente răsăritene bizantine şi motive arhitecturale ţărăneşti, dar şi a unor modele de artă otomană şi chiar unele provenind din renaşterea italiana târzie. Fără a fi doar rezultatul unui eclectism forţat, acest stil constituie o contribuţie originală a şcolii de arhitectură româneşti, al cărei promotor principal a fost Ion Mincu (1877-1884), alţi reprezentanţi de seamă ai săi fiind Grigore Cerchez, Toma Socolescu, Nicolae Ghica-Budeşti, Petre Antonescu.
Cele mai multe se încadrează tipului de vile, care cunoaşte o mare răspândire datorită faptului că marcau un progres atât în ceea ce priveşte aspectul arhitectonic, confortul, dar erau menite, de asemenea, să evidenţieze prestigiul unor personalităţi care le locuiau, aparţinând şi ele, de cele mai multe ori, elitei societăţii româneşti de la începutul secolului XX. Treptat, construcţiile realizate în acest stil s-au răspândit şi dincolo de ceea ce am putea numi "cartiere aristocratice" (Calea Victoriei, Dacia, Kiseleff, Polonă, Dionisie Lupu), apărând în diferite alte părţi ale oraşului, unele într-un stil original, altele mai mult pastişe menite, în primul rând, să marcheze mai ales starea materială a proprietarilor lor, chiar în momentul de faţă.
Dintre străzile pe care se află forme "clasice" ale unor asemenea construcţii, cele mai bine păstrate în bune condiţiuni, vom aminti exemplul Străzii Alexandru Philippide, aflată în zona Şoselei Kiseleff, purtând numele academicianului, poetului şi traducătorului cu acest nume, care, de altfel, a şi locuit aici. Pe Lista monumentelor istorice se află nu mai puţin de 11 imobile concepute în acest stil, cele mai multe într-o stare excelentă, ceea ce face ca această stradă să aibă aspectul unei istorii perene.
Un exemplu similar îl oferă şi artera care poartă numele iniţiatorului stilului neoromânesc, Strada Ion Mincu, ca un omagiu pentru cel care poate fi considerat drept unul dintre "părinţii" Bucureştiului modern, dar şi al celui viitor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
