"Cand am terminat scoala la Craiova (1938-1939?), eu si inca 24 de colegi am fost opriti pentru 15 zile la un fel de detasare in judetul Gorj cu misiunea de a face paza de corp pentru Voievodul Mihai de Alba Iulia, care a facut o excursie de studii de istorie cu profesorul Nicolae Iorga. Noi aveam datoria de a sta in pozitie de drepti cat timp puteam fi vazuti de principe, care, de altfel, nu ne avea grija, noi pentru el eram nimic, zero. De altfel, nici profesorul Iorga, cu toate pletele lui albe, nu era mai tare bagat in seama de principele cel rasfatat si nu prea harnic la carte. Voievodul Mihai avea si un coleg de onoare, un fel de print din familia Stirbei. Noi aveam la dispozitie un autocamion descoperit, prevazut cu banci, si, in timpul deplasarii, aveam in fata masina regala, iar in fata acesteia o alta masina, mica, in care erau profesorul N. Iorga si comandantul nostru, capitan Orasanu, precum si prefectul judetului. In tot timpul excursiei, am avut o caldura dogoratoare si am inghitit praf din belsug...
Am vizitat, in judetul Gorj, obiective istorice ca manastirile Lainici si Tismana, apoi pestera Polovraci, Baia de Arama, Izvorul Salcamilor si casa memoriala Tudor Vladimirescu.
Programul profesorului Iorga, la fiecare obiectiv, era de doua zile: in prima zi, vizitarea propriu-zisa, si a doua zi, studiu in aer liber, de regula la umbra pomilor. De la distanta la care ne aflam reglementar, auzeam tot ce se vorbea.
Pe tot parcursul excursiei, Voievodul si asistenta au dormit in corturi, care se montau prin grija Prefecturii Gorjului. Masa, de asemeni, se dadea tot prin grija Prefecturii Gorj pentru intregul alai (...). La 'Izvorul Galciomita', nici noi si nici Voievodul nu am dormit in corturi, fiindca am fost oaspetii preotului din sat, care avea o gospodarie imbelsugata in apropierea izvorului si preasfintia sa s-a simtit onorat sa gazduiasca suita regala. Popa a organizat o masa pompoasa in curtea casei sale, cu pui fripti si vin bun si rece. Voievodul cu colegul sau au dormit in casa popii, in alte incaperi au fost cazati ceilalti din alai, iar noi in sura, in fan.
...Pe tot timpul noptii am patrulat cu schimbul prin curte si gradina, sa nu se apropie vreun raufacator periculos pentru viata si linistea Voievodului. A doua zi, oaspetii s-au sculat pe la orele zece, am luat micul dejun si am plecat la manastirea Lainici, inotand din nou prin praf.
Manastirea Lainici e asezata intre munti intr-un loc pitoresc, mai mult salbatec si saracacios, ca si manastirea, de altfel... Profesorul Iorga a tinut o prelegere in apropierea manastirii, si dupa masa luata la iarba verde am plecat spre pestera Polovraci... Pestera era uscata, foarte murdara si rau mirositoare, asa ca vizitarea nu a durat mult. Fiind zi de duminica, pe o poiana a avut loc o hora taraneasca cu fete si feciori din Polovraci si din imprejurimi, frumos imbracati. Fiind zona de munte, costumele se asemanau cu cele din zona Sibiului. Voievodul a fost incantat, a fotografiat cateva fete mai frumoase si le-a luat numele, spunand ca le va trimite fotografiile. S-a dansat si perinita, fetele se inghesuiau sa danseze cu oaspetii. La aceasta hora nu au avut acces privitori, afara de mamele dansatoarelor, selectia o efectuau jandarmii locali care erau prezenti in numar destul de mare si bine echipati, dar nu in imediata apropiere a dansatorilor...
Pe tot timpul excursiei, masina regala, cand stationa, avea o santinela atat ziua, cat si noaptea, in care scop au fost numiti trei dintre colegi pentru aceasta treaba.
De la Polovraci, am mers la Manastirea Tismana... Intr-un colt al chiliilor, exista apartamentul regal, dotat cu tot confortul de rigoare. Eu am pazit acest apartament timp de doua zile, cat am stat la aceasta manastire, cand n-am dat voie nici calugarilor sa se apropie - asa era consemnul. In apropiere de manastire se afla raul Tismana si in seara urmatoare s-a organizat un pescuit de noapte cu faclii, pestii erau prinsi cu niste furci cu mai multi colti, operatie la care a luat parte si M.S. Voievodul Mihai. A doua zi a fost vizitata casa memoriala a lui Tudor Vladimirescu, o casuta mica din lemn asezata pe patru stalpi grosi de stejar, inalta de circa doi metri. Oaspetii au semnat in cartea de onoare, apoi profesorul Iorga a tinut prelegerea la umbra copacilor din apropiere si, tolaniti pe fanul de curand cosit, ni s-a servit si masa... Ultimul obiectiv: Baia de Arama, dupa care ne-am despartit de altetele lor, care au plecat spre Bucuresti, iar noi la Craiova si apoi fiecare la posturile repartizate pentru practica".
Am transcris mai sus cateva secvente din jurnalul tatalui meu, Ioan Pavel Petras, jurnal pe care l-am publicat intr-un tiraj foarte discret, de familie, in primavara acestui an, la editura clujeana Casa Cartii de Stiinta ("Cartea vietii. Insemnarile unui muritor"), la patru ani de la moartea sa.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
