În urmă cu două săptămâni, politologul american George Friedman, fondatorul şi directorul Strategic Forecasting (Stratfor), una dintre cele mai apreciate agenţii de analiză din SUA, a vorbit la emisiunea „După 20 de ani”, de la Protv, despre provocările care aşteaptă România în următorii ani şi chiar în următoarele luni.
Friedman a atras atenţia că „gazele de şist sunt o armă care poate fi folosită pentru a evita războiul. Rusia controlează Europa prin gaze. Aveţi nevoie de resurse alternative, iar România e cea mai bogată în astfel de resurse. De aceea americanii sunt atât de interesaţi de resursele voastre. Dar nu uitaţi că în SUA am avut o revoluţie energetică şi am putea începe să exportăm energie în Europa. România trebuie să decidă dacă va permite exploatarea gazelor de şist.”
Cam în aceeaşi perioadă apărea o carte pe cât de utilă, pe atât de surprinzătoare, prima de acest fel publicată în România*). Dacă ar fi numai acest motiv şi merită semnalată ca eveniment editorial. Dar careta e mult mai mult. Profesor de geofizică şi geologia petrolului la The University of New York, Constantin Crânganu ne propune spre analiză, graţie expertizei internaţionale de care dispune, informaţii, cercetări, probe şi documente verificate care atestă adevărul despre o problemă care frământă de curând şi societatea românească: gazele de şist şi fracturarea hidraulică la nivel mondial.
„Dacă vreţi să fiţi oneşti, dacă nu aveţi prejudecăţi – spune prof. Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Române, Universitatea din Bucureşti –, dacă nu vreţi să vă lăsaţi manipulaţi şi doriţi să vă formaţi o opinie personală, vă recomand să citiţi cartea. Ea se adresează, în mod egal, atât specialistului, cât şi oamenilor dornici de cunoaştere a adevărului. Un adevăr care ne dă alternative şi ne generează optimism când ne gândim la epuizarea resurselor naturale în anii ce vin. Ne vom bucura, astfel, de becul care luminează, de plinul din staţiile de benzină, de căldura din casă… multă vreme de acum încolo.”
Constantin Crânganu este profesor de geofizică şi geologia petrolului la Graduate Center şi Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 şi 1993 a fost asistent şi lector la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câştigătorul primului concurs naţional din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma, a efectuat cercetări fundamentale şi aplicative despre zăcămintele de petrol şi gaze, suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic şi căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conţinut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenţionale de hidraţi gazoşi etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcţie de cercetare: implementarea metodelor de inteligenţă artificială în studiile de petrol şi gaze.
Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 şi a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte („Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences”) în 2014.
Ultima sa carte este „Natural Gas and Petroleum: Production Strategies, Environmental Implications and Future Challenges”, Nova Science Publishers, New York, 2013.
Aşadar, profesorul Constantin Crânganu – un recunoscut expert în geologia şi geofizica sistemelor petrolifere, un dăruit inovator în tehnicile de extracţie ale hidrocarburilor gazoase – a fost afectat de neadevărurile vehiculate pe marginea procedurilor de investigaţie a gazelor de şist. În consecinţă, şi-a asumat riscul unei lupte partizane între masa mare a neinstruiţilor vocali şi decenţa experţilor, cercetătorilor şi profesorilor din amfiteatre, laboratoare sau de la gura sondelor, mult mai puţini la număr, şi a început să se facă auzit, citit şi crezut de studenţi, de specialişti, de persoane dornice să cunoască adevărul despre ceea ce înseamnă gazele de şist şi despre metoda prin care le putem aduce la suprafaţă, respectiv, fracturarea hidraulică.
În afara articolelor propriu-zise, Constantin Crânganu inserează în carte şi fragmente din dialogurile purtate cu cititorii pe platforma contributors.ro. În acest cadru informal, autorul s-a confruntat cu opinii diverse, cu grade diferite de argumentare. Cu deplină onestitate, nu ezită să includă în carte opinii contrare faţă de ale sale, reproducând cu acurateţe confruntarea de idei al cărei protagonist a fost. Acest dialog cu interlocutori nevăzuţi şi necunoscuţi imprimă dinamism şi dau forţă mediatică unei cărţi ştiinţifice de interes public.
„Autorul – mai precizează prof. dr. Nicolae Anastasiu – atacă în lucrare toate problemele sensibile care au făcut obiectul disputelor din media legate de riscurile şi impactul tehnologiei actuale utilizate în exploatarea gazelor de şist: fracturarea hidraulică şi condiţiile colaterale de aplicare – apa, aditivii din noroiul de foraj, problema seismicităţii induse, impactul forajelor asupra sănătăţii, asupra pânzelor freatice, a încălzirii globale. Nu în ultimul rând, prof. Crânganu discută despre inovaţii, perspective, factori politici şi efecte geopolitice.
„Lucrarea Prof. Crânganu aduce numeroase lămuriri asupra gazelor de şist şi a fracturării hidraulice, elemente care nu au fost puse până acum la dispoziţia cititorului român. Acesta s-a găsit în situaţia de a judeca probleme despre care nu avea suficiente informaţii.” (Prof. dr. Călin Baciu, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca)
De ce este importantă această carte? O spune însuşi autorul:
„În România au venit câteva companii străine pentru a explora existenţa gazelor de şist (termenul a fost creat). Una dintre ele a fost compania americană Chevron. Tot între timp, spectatorii români au putut urmări pe canalul HBO (sau pe alte căi) documentarul american Gasland, despre a cărui putere de manipulare puteţi citi în carte. Apoi au apărut cele două tabere: suporterii şi adversarii fracturării hidraulice. Ultimii, printr-o ciudată sinecdocă, au asimilat toate relele fracturării hidraulice cu Chevron. După care au urmat protestele din oraşul meu natal, Bârlad, şi am văzut (pe YouTube) lozinci pe care se putea citi, într-o engleză perfectă, „Chevron, frack off!”.
Atunci am spus şi eu, tot într-o engleză perfectă (!), „Enough is enough!”. Ce trebuie să fac? Mi-am amintit de irlandezul Edmund Burke, care a spus: „The only thing necessary for the triumph of evil is for good men to do nothing.”
Parafrazându-l, am ajuns la concluzia că „Singurul lucru necesar pentru triumful ignoranţei este ca experţii să nu facă nimic”.
Un coleg geolog şi bârlădean pe deasupra, dr. ing. Costel Postolache, editorul acestei cărţi, mi-a sugerat să scriu ceva pentru a împrăştia fumul înecăcios al dezinformării, relei voinţe sau purei ignoranţe. Rezultatul este cartea de faţă.”
*)Constantin Crânganu – Gazele de şist şi fracturarea hidraulică, între mit şi realitate. Editura Integral