Richard Ford este considerat la ora actuala unul dintre cei mai apreciati romancieri americani contemporani. Are 65 de ani, a publicat mai multe romane si s-a impus printr-o trilogie inceputa cu „Cronicarul sportiv"(tradus anul trecut la aceeasi Editura Humanitas fiction), continuata cu „Ziua Independentei" (1995) si incheiata cu „The Lay of the Land"(2006), care il are drept personaj central pe Frank Bascombe. Dintre cartile ultimului deceniu, „Ziua Independentei" este probabil cea mai veridica descriere a suburbiilor Americii contemporane.
Eroul, barbat trecut cu putin de patruzeci de ani, si-a parasit meseria de cronicar sportiv si scriitor de povestiri ratat, la capatul unei crize majore (i-a murit baiatul cel mare si s-a despartit de sotia sa cu care mai are un fiu si o fiica) si a devenit un agent imobiliar care supravietuieste intr-o economie ce parea sa anunte dezastrul ce se va produce dupa vreo zece ani. Fugise o vreme de probleme in Franta si se intorsese sa ia viata de la capat, in New Jersey. „Fiecare varsta are propriul ei steag de fluturat. Iar al meu, cand m-am intors in Haddam, avea cu siguranta doua fete. Pe o fata era un sentiment de sincronizare luminoasa, in care toate lucrurile la care ma gandeam - sa ma apropii iar de cei doi copii ai mei dupa ce dadusem bir cu fugitii, sa ma afund intr-un nou proiect de viata, poate chiar sa demarez o campanie pentru a recastiga terenul pierdut cu Ann -, toate activitatile astea pline de speranta pareau a fi, de parca ar fi fost ghidate de o raza invizibila, esenta vietii mele. Ma aflam sub o vraja care facea ca nimic sa nu-mi fie strain si nimic sa nu-mi poata rezista. Cealalta senzatie, care o contrabalansa pe prima, era ca tot ceea ce contemplam atunci era limitat sau cel putin subscris la <<realitatea banala a existentei mele>> - ca pana la urma nu eram decat un om." Divortat, plin de regrete, simtind ca trebuie sa alerge dupa femei doar ca sa se simta impacat, amuzat si vag visator, dar si vag convins ca isi intinde singur capcane („Opt saptamani de stat singur cu o femeie cu doua decenii mai tanara e cea mai sigura metoda de a pricepe ca intr-o buna zi nu vei mai fi, de a te plictisi pana la tampeala de conceptul de tinerete"), Frank Bascombe nu se amageste, nu-si ascunde lasitatile, e constient ca se afla la periferia comunitatii afaceristilor, dar in pas cu tendintele si se straduieste sa se concentreze pe lucrurile realizabile. Cum ar fi, sa se reapropie de fiul sau adolescent, ramas cu fosta sotie, recasatorita intre timp, pe care il invita de 4 iulie sa viziteze impreuna cateva muzee sportive, intr-o calatorie initiatica prin cateva state vecine. Actiunea coincide cu tentativa de a vinde unui cuplu in deruta o casa dintr-un mic orasel. Vanzarea esueaza, asa cum esueaza si incercarea de a se apropia de o noua femeie, dar si calatoria care se vrea instructiva cu fiul adolescent. Adolescentul, in cautarea de sine, e imprevizibil, impertinent, arogant, furios, de fapt speriat de ce o sa faca in viata si are un accident stupid in care mai ca isi pierde un ochi.
Eroul e americanul obisnuit („Eu - americanul absolut obisnuit") care intalneste in drumurile sale alti americani absolut obisnuiti, care nu se disting prin nimic, traiesc in suburbii sau orasele absolut obisnuite si asemanatoare si carora nu li se intampla decat lucruri absolut obisnuite. Dar ei traiesc. Si pentru ei, ca si pentru erou, „multe raman nelamurite, multe sunt amanate pe mai tarziu si multe ar trebui uitate."
Un roman dens al vietii cotidiene, cu foarte multe personaje bine individualizate, cu dialoguri uimitoare despre toate problemele cotidiene, cu o anume poezie care transpare din pagina in pagina, nu lipsit de adancime psihologica. Richard Ford reuseste sa creeze o lume in care inaintezi cu greu, pe mai multe fronturi, dar care se intipareste in memoria cititorului pentru multa vreme. Un roman greu de tradus, dar foarte bine tradus (in afara, poate, a catorva stangacii, cum ar fi raul Delaware, in loc de fluviul Delaware; dar la urma urmelor acestea sunt chitibusarii pe care e mai bien sa le uitam).
___
*) Richard Ford – „Ziua Independentei", Editura Humanitas fiction. Traducere din limba engleza si note de Iulia Gorzo.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
