"Traducând, pleci într-o călătorie din care aduci şi altora, nu doar ţie, oglinda recunoaşterii de sine." - spunea odată Grete Tartler. Revenită dintr-o nouă călătorie pe tărâmul literaturii medievale, arabista şi scriitoarea Grete Tartler aşterne ţesătura fină a unei cărţi peste care se proiectează conturul propriei sale umbre. Prin versiunea în limba română a Colierului porumbiţei (Tratat despre dragoste şi îndrăgostiţi) traducătoarea ne etalează firele împletite de Ibn Hazm al-Andalusi întru priceperea celor înalte sau a celor lumeşti şi, deopotrivă, textura unei limbi române armonioase.
Ibn Hazm, născut în anul 994 la Cordoba şi, de aceea, supranumit Andaluzul (al-Andaluzi), este unul dintre cei mai importanţi teologi, filozofi, moralişti, istorici şi jurişti medievali, autor a peste patru sute de lucrări. În Colierul porumbiţei, desprinzându-se de stereotipurile unor amoruri ideale, de imaginea unor împătimiţi celebri şi exemplari, pomeniţi iar şi iar de literatura persană şi de cea arabă, Ibn Hazm îşi propune să vorbească despre iubirea materială "după cum e adevărul: nici mai mult, nici prefăcut". Pentru aceasta, străbate treizeci de "porţi" (sau capitole) deschise spre lumea dragostei şi a îndrăgostiţilor, începând cu principiile iubirii şi semnele ce o vestesc, continuând cu trăirile celor ce s-au înamorat în somn, din descriere sau la prima vedere şi încheind cu trădarea, despărţirea şi virtutea înfrâului. "Plăcere, bucurie, au toate o-ncheiere, / însă urmarea lor sfârşit n-are nicicând" - conchide el, după ce vorbeşte despre "izbânda iubirii şi înstăpânirea asupra prăzii", despre "poftele nedomolite" în faţa cărora bărbaţii şi femeile sunt aidoma, sau despre subtila dependenţă de celălalt dezvăluită în "semne şi dovezi care ies la iveală pentru oricine are ochi să vadă: marea bucurie de a fi alături de cel drag la loc strâmt şi de a se strânge cât mai aproape la loc larg; strădania de a atinge lucruri atinse de celălalt; multe ocheade pe furiş, aplecarea pentru a te sprijini de cel drag; dorinţa de a-i atinge mâna în timpul discuţiei, de a-i atinge oricare parte din trup lăsată la vedere; de a bea ce a rămas de la el, căutând, pentru aceasta, a întâlni locul unde a pus el buzele".
Când delicată, când impudică, punând laolaltă într-o structură riguroasă fragmente gnomice amintind de filozofia greacă, anecdote redate în proză rimată şi ritmată, poezii compuse după regulile prozodiei arabe clasice, cartea lui Ibn Hazm poate constitui un prag foarte înalt pentru un traducător într-o limbă indo-europeană, după cum observa cândva renumitul orientalist britanic A. J. Arberry. Oferind cititorilor români o lectură lizibilă şi fluentă, care îşi păstrează miezul şi capătă în limba română un înveliş spectaculos, Grete Tartler contribuie încă o dată la transplantarea în cultura noastră a unei scrieri arabe esenţiale. Iar studiul introductiv şi aparatul critic ce însoţesc traducerea cartografiază textul atât pentru specialişti, cât şi pentru publicul larg şi se constituie, în cele din urmă, în jurnalul acestui demers de răsădire.
Ibn al-Hazm al-Andalusi, Colierul porumbiţei. Tratat despre dragoste şi îndrăgostiţi, traducere din arabă, studiu introductiv, note, comentarii şi indice explicativ de Grete Tartler, Humanitas, Bucureşti, 2012
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
