Ziarul de Duminică

Trei femei, aceleaşi drame/ de Elisabeta Lăsconi

Trei femei, aceleaşi drame/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

11.06.2015, 23:53 157

Paula Hawkins este un nume nou în literatură, a dat lovitura cu primul ei thriller, Fata din tren, vândut în aproape două milioane de exemplare în primele patru luni în Statele Unite, cu drepturi de ecranizare deja cumpărate de DreamWorks. Autoarea s-a născut şi a trăit în Zimbabwe până în 1989, de atunci s-a stabilit la Londra, unde vreme de un deceniu şi jumătate s-a dedicat carierei de jurnalist. Dar abia scrisul îi aduce o celebritate rapidă şi o propulsează între cei mai bine vânduţi scriitori.

Fata din tren este un thriller psihologic construit cu mare fineţe a suspansului şi a dramelor trăite de cele trei personaje feminine: Rachel, Anna şi Megan. Şi ca un laitmotiv, călătoria cu trenul care punctează cele mai interesante episoade ale acţiunii. Rachel merge zilnic la Londra cu trenul şi, dimineaţa, la un semnal defect, priveşte casele aflate aproape de calea ferată şi astfel are un răgaz să contemple momente din viaţa unui cuplu. Îi porecleşte pe cei doi „Jess şi Jason”, le invidiază fericirea ce răzbate din gesturile tandre.

Rachel are motive să invidieze o căsnicie fericită. A avut-o şi ea, dar s-a destrămat: dorinţa de a avea un copil i-a provocat frustrări, complexe, neputinţa a dus-o spre băutură, iar băutura i-a distrus căsnicia. Aşa că ea şi Tom au divorţat, pentru că soţul ei se săturase de ea şi de beţiile ei, s-a recăsătorit rapid cu Anna cea frumoasă şi apetisantă, iar apoi Anna a născut o fetiţă. Toate au avut efect dur asupra lui Rachel, vede fericirea care ei i-a fost refuzată, o obsedează familia lor, are şi o tentativă de a le fura copilul.

Pe de o parte, Tom şi Anna, pe de altă parte, cei doi necunoscuţi, botezaţi de ea „Jess şi Jason”, dovedesc că fericirea este posibilă, îi adâncesc disperarea şi angoasa. Până când o zăreşte din tren pe „Jess”, în casa ştiută deja, sărutând un alt bărbat, iar nu peste multă vreme ziarele anunţă dispariţia femeii. Cea poreclită de ea Jess se numea Megan, iar poliţia bănuieşte o crimă, avându-l ca suspect principal pe soţul acesteia – Scott.

Rachel se duce la poliţie şi dezvăluie cele văzute din tren, dar nu este un martor credibil, căci pe aceeaşi stradă locuise şi ea în anii fericiţi ai căsniciei, dăduse târcoale casei, iar cei doi, Tom şi Anna, au anunţat poliţia că îi terorizează. Şi totuşi, Rachel resimte provocarea: începe să cerceteze pe cont propriu tot ceea ce s-a petrecut cu Megan, mai ales că în noaptea crimei fusese acolo, se întâlnise cu Tom într-una dintre tentativele ei jalnice de a relua legătura, dar se îmbătase şi nu-şi mai amintea decât frânturi şi imagini.

Totul pare să-i stea împotrivă, nu are credibilitate în ochii poliţiştilor în faţa cărora depune mărturie: ea recunoaşte că şi-a pierdut slujba, că a închiriat o cameră în casa unei prietene, Cathy, că face drumul cu trenul la Londra ca parte a rutinei prin care se minte întâi pe sine că duce aceeaşi viaţă ca şi până acum. Nu ezită să pătrundă în casa lui Scott ca să afle şi alte detalii despre femeia dispărută, tot mai convinsă că în seara cu pricina ea a văzut ceva important, dar nu-şi poate aminti. Apoi ritmul romanului se precipită şi descoperirile vin în cascadă.

În roman alternează vocile celor trei femei: Rachel cea măcinată de nefericirea că şi-a ratat viaţa, că n-a putut fi soţie şi mamă, Anna cea fericită datorită căsătoriei şi maternităţii, Megan cea stranie, pentru că în căsnicia ei sunt momente tulburi şi are o legătură secretă cu un bărbat al cărui nume rămâne un mister, tot aşa cum trecutul ei ascunde alt mister rămas necunoscut pentru soţului ei. Vieţile celor trei femei care se împletesc, fără intenţia ori voia lor, se conformează aceleiaşi ecuaţii: fericirea o garantează doar un soţ şi un copil. Dar cât de fragilă este pentru fiecare fericirea se vede la sfârşitul romanului.

Tot la final cititorul înţelege de ce are un asemenea succes cartea. Dincolo de formula reuşită de thriller, de originalitatea vocilor ce dezvăluie aceleaşi drame, cu variaţiuni, trăite de cele trei femei, succesul uriaş al cărţii se explică prin altceva: condiţia femeii de azi, condiţionată ca şi acum un secol în existenţa ei de reperele esenţiale: soţ – familie – copil. Doar că acum condiţionările ţin nu doar de natură socială, ci, în mod acut, de psihologie, au impact mult mai profund şi, de multe ori, distrugător.  

 

Paula Hawkings, Fata din tren, traducere din limba engleză şi note de Ionela Chirilă, Editura Trei, 2015, 408 pag.

AFACERI DE LA ZERO