Dan C. Mihăilescu
Ce-mi puteţi face, dacă vă iubesc!?
Eseu confesiv despre Ioan Alexandru
Editura Humanitas
„Îi datoram aproape dureros această carte. I-o datorez demult, nu doar dinspre începutul anilor ’90, când era (încă o dată şi tot mai sălbatic) ţinta ironiilor şi neînţelegerilor multora («Ce caută ăsta cu crucea în Parlament ?!»), şi când puteam, în sfârşit, spune totul, ci tocmai dinspre finele anilor ’70 ai veacului trecut.
Fireşte că rândurile de acum se vor inclusiv o penitenţă. Una tardivă şi fragilă, e drept, dar nu mai puţin sinceră şi încercănată sufleteşte.“ „Cursul Eminescu şi seminariile de ebraică ale lui Ioan Alexandru erau un havuz de credinţă, cultură şi înţelepciune.”
Tudor Arghezi
Cuvinte potrivite
Editura Casa Radio
Ediţia a III-a. Cuvânt-înainte de Paul Cernat. Copertă şi ilustraţii de Constantin Popovici. 36 de poeme rostite la Radio de Tudor Arghezi între 1956 şi 1967.
Pentru această ediţie, conferinţa De ce Cuvinte potrivite? (ultimul track din versiunea anterioară) a fost înlocuită de o secvenţă conţinând fragmentul dintr-o emisiune difuzată de Office de Radiodiffusion-Télévision Française (ORTF), pe 1 noiembrie 1965, unde lectura lui Arghezi din Cântec de adormit Mitzura e însoţită de răspunsurile bătrânului poet de 85 de ani la câteva întrebări ale reporterului despre „secretele” poeziei.
Dezső Kosztolányi
Ciocârlia
Editura Allfa
Traducere din limba maghiară de Andrei Dósa. „Pe la 1900, într-un târg de provincie prăfuit din inima Imperiului Austro-Ungar, viaţa monotonă a soţilor Vajkay este tulburată de un eveniment în aparenţă banal. Ciocârlia, fiica lor nu foarte inteligentă, deloc atrăgătoare, ba chiar de-a dreptul urâtă, şi nemăritată, pleacă pentru o săptămână la ţară, în vizită la rude. Odată cu plecarea trenului care o duce pe Ciocârlia departe de părinţii ei, soţii Vajkay se trezesc în faţa unei dileme. Ce să facă cu timpul lor, ieşit brusc din hotarele rutinei? Şi, pe măsură ce se reînnoadă vechi prietenii şi fire din viaţa socială a oraşului, adevăruri bine ţinute în frâu încep să iasă dureros la lumină. Din proza cristalină a lui Kosztolányi, din umorul şi profunda umanitate care răzbat din paginile ei ţâşneşte o frumuseţe care face din romanul Ciocârlia o carte aproape magică.”
Donna Tartt
Sticletele
Editura Litera
Traducere din limba engleză şi note de Justina Bandol. Romanul a primit Premiul Pulitzer în 2014. Theo Decker, un adolescent de treisprezece ani din New York, supravieţuieşte ca prin minune unei explozii care îi omoară mama într-un muzeu de artă şi, abandonat de tatăl său, este adoptat de familia bogată a unui bun prieten. Impresionat de noul său cămin de pe Park Avenue, negăsindu-şi locul printre colegii de şcoală şi, mai ales, chinuit de dorul mamei, Theo se agaţă de ceea ce-i aminteşte cel mai tare de ea: un mic tablou fascinant, preferatul mamei sale, pe care el l-a luat cu sine din muzeu, după explozie, la îndemnul misterios al unui bătrân pe moarte. Un roman despre iubire şi artă, despre pierdere şi obsesie, despre supravieţuire şi modelarea propriului destin, toate supuse întorsăturilor imprevizibile şi nemiloase ale sorţii.
Vasile Ernu
Sectanţii
Mică trilogie a marginalilor
Editura Polirom
Povestea unei comunităţi religioase din Bugeac ce supravieţuieşte de patru generaţii, cu toate că a trebuit să treacă prin patru regimuri diferite, mai mult sau mai puţin represive: imperiul ţarist, România Mare, URSS şi Republica Moldova. Secta a fost fondată la sfârşitul secolului al XIX-lea de un negustor din Transilvania, ajuns între Chilia, Ismail, Cetatea Albă şi Odessa. Sub influenţa ruşilor rascolnici şi molocani, a coloniştilor germani protestanţi şi a evreilor mesianici, tânărul transilvănean simte o chemare ce îl îndepărtează de religia ortodoxă şi îl aruncă într-o aventură incredibilă. Este vorba despre o sectă cu idealuri înalte şi un stil de viaţă de o puritate extraordinară. Cartea istoriseşte povestea fascinantă a acestei comunităţi, neîncheiată nici acum, şi încearcă să răspundă unor întrebări: cum a rezistat micuţul grup în faţa forţelor cumplite ce îl ameninţau? cum a făcut faţă marilor ispite ale secolului XX?
Sorin Preda
Moromeţii – ultimul capitol
Editura Eikon
Ediţia a doua, revăzută şi adăugită. „Pe zi ce trece îmi dau seama că Moromeţii – ultimul capitol nu este o carte. E altceva. E o chestie, o tărăşenie cum spun siliştenii, un text de sine stătător apărut nu se ştie cum în jurul unor uimiri şi gânduri provocate de amintirile celor care cred că l-au cunoscut cândva pe Marin Preda. Iniţial, am vrut să adun ultimele imagini şi mărturii ale lumii lui Moromete, dar nu mi-a ieşit ce voiam. Iniţial, am vrut să mă retrag şi să-i las pe alţii să vorbească, dar tare mă tem că nu am făcut decât să ies şi mai mult în evidenţă, apărând neinspirat ca acel turist nătâng care strică un superb şi irepetabil cadru de film, din grabă, neştiinţă sau neatenţie.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
