Anna Brâncoveanu de Noailles - O nouă speranţă, Editura Polirom, colecţia „Biblioteca Polirom”. Traducerea de Ana Antonescu
Un tablou admirabil al societăţii pariziene de la începutul secolului XX, despre care Proust – prieten apropiat al Annei de Noailles, care a fost de altfel modelul pentru personajul contesei Gaspard de Réveillon din romanul Jean Santeuil – va vorbi în lungi pasaje de corespondenţă.
O nouă speranţă este povestea fascinantă a unei tinere aristocrate pariziene de la începutul secolului XX, a cărei viaţă pare guvernată în întregime de dorinţa de a fi iubită. Amintind de Emma Bovary, îndrăgita eroină a lui Flaubert, Sabine de Fontenay visează cu ochii deschişi, caută necontenit iubirea, se lasă purtată de pasiune, oricât de distrugătoare s-ar dovedi ea, împărtăşindu-ne elanurile şi deziluziile ei. Un roman sentimental, scris într-un stil de o subtilă sensibilitate, ce se învârte în jurul contradicţiilor condiţiei femeii.
„Doamna de Noailles creează un melanj savuros de idei, senzaţii şi reprezentări, un potpuriu însoţit de gesturi ale mâinilor şi braţelor, dar mai ales de imaginea privirilor ridicate către cer cu o slăbiciune nu atât jucată, cât mai degrabă încurajată. Ar trebui să fii un suflet de o răceală nemaipomenită ca să nu fii prins în puterea farmecului acestei poete extraordinare cu minte clocotitoare şi sânge-rece.” (André Gide)
„Anna de Noailles e mai inteligentă, mai maliţioasă decât oricine. Această mare poetă are pătrunderea psihologică a unui Marcel Proust, asprimea unui Mirbeau şi claritatea nemiloasă a unui Jules Renard.” (Jean Rostand)
„Madame de Fontenay este un avatar al Emmei Bovary. Una dintre acele femei care compensează sacrificiile datoriei conjugale prin pasiuni himerice sau fatale… Sabine luptă împotriva melancoliei îndrăgostindu-se în taină de prietenii din micul său cerc. Fiecare nouă iluzie o aruncă într-o tristeţe profundă, până când una dintre ele se materializează într-un bărbat prins deja în laţul propriului mariaj.” (Le Magazine littéraire)
Anna de Noailles (născută Brâncoveanu; 1867-1933), scriitoare şi poetă franceză de origine română, o vedetă a saloanelor mondene pariziene de la începutul secolului XX, a devenit cunoscută ca scriitoare odată cu apariţia volumului de poeme Le Cœur innombrable (1901). A publicat apoi şi alte volume de poezii – L’Ombre des jours (1902), Les Éblouissements (1907), Poème de l’amour (1924), L’Honneur de souffrir (1927) –, roman – Le Visage émerveillé (1904) – şi corespondenţă. A devenit membră a prestigioasei Académie Royale Belge de Langue et de Littérature Françaises şi a exclusivistei Academii franceze, care în 1921 i-a acordat Marele Premiu pentru literatură. În 1930 a publicat Le Livre de ma vie, o autobiografie cuprinzând copilăria şi adolescenţa, ce urma să continue într-un al doilea volum, niciodată apărut. A murit la Paris, trei ani mai târziu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
