În lunga sa viaţă, Agatha Christie (1890 - 1976) a publicat 80 de romane şi nuvele şi 19 piese de teatru, traduse în peste 70 de limbi. Cărţile sale s-au vândut în peste două miliarde de exemplare! A fost considerată drept unul dintre cei mai importanţi şi inovativi autori ai genului numit poliţist. În 1972, într-o scrisoare către un admirator din Japonia, Agatha Christie mărturiseşte care sunt primele zece dintre romanele ei preferate, oferind şi câte o scurtă explicaţie. Pe locul al nouălea se află cartea de faţă, „Vinovat fără vină”*) – „O idee care mi-a venit cu ceva vreme înainte de a începe să lucrez la carte”. Prin urmare, autoarei nu i s-a părut o carte mai puţin reuşită, cum au susţinut câţiva dintre criticii ei (cu deosebire Philip John Stead în recenzia din Times Literary Supplement din december 1958 – „romanul e lipsit de calităţile cu care cititorii Agathei Christie s-au obişnuit”).
„Vinovat fără vină” a fost publicat în 1958 şi a fost de mai multe ori adaptat pentru cinematograf şi televiziune, dar şi pentru teatru şi radio (ultima oară în chiar acest an), fapt care dovedeşte că succesul noilor şi noilor versiuni era garantat, întrucât povestea în sine, fie şi lipsită de mari calităţi literare, este de mare impact la public.
O familie din provincia britanică, incapabilă să aibă propriii copii, adoptă mai mulţi, mai ales în timpul războiului, numai dintre cei orfani sau defavorizaţi de soartă, abandonaţi de părinţi alcoolici şi abulici. Fiecare din motive diferite se întoarce, la adolescenţă şi la prima maturitate împotriva părinţilor adoptivi care le-au creat condiţii ideale pentru dezvoltare şi intrare pe picioarele proprii în societate. La un moment dat, mama adoptivă moare, se constată fără dubiu că e vorba de un asasinat, unul dintre fii, cel mai rebel şi cu antecedente de copil cu probleme, este bănuit de asasinat, judecat şi condamnat. Deşi declară cu vehemenţă că nu el a comis crima, dar nu-şi poate susţine alibiul. Jacko Argyle moare de pneumonie în închisoare. Doi ani mai târziu, un bărbat care confirmă alibiul lui Jacko îşi face apariţia pe neaşteptate şi întreaga familie este dată peste cap, întrucât absolut toţi membrii ei se bănuiesc unul pe celălalt de crimă. Psihologiile sunt pe prima pagină, Christie se dovedeşte un maestru desăvârşit al scoaterii la lumină a meandrelor psihologice ale fiecărui personaj. Fiecare membru al familiei nu numai că îşi suspectează aproapele, convins că nimic nu va mai fi firesc între ei dacă nu se face lumină asupra cazului, dar îşi arată şi adevaratul chip, în felul acestea se destramă iubiri ce păreau solide şi apar altele, se năruiesc apropiate căsătorii, se distrug destine. Implicaţiile informaţiei aduse de bărbatul revenit din amnezie, la începutul romanului, sunt majore, dar el insistă să se afle adevărul şi să-l găseasxcă pe asasin, pentru a-i proteja pe nevinovaţi. Adevăr care se află şi e surprinzător.
„Vinovat fără vină” – o lectură bună oricând, cu atât mai mult în vreme de vacanţă.
*) Agatha Christie - Vinovat fără vină, Editura RAO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
