Cum se face că o carte despre moarte şi boală te poate face săzâmbeşti şi-ţi dă impresia că eşti mai inteligent după ce aicitit-o? Poate pentru că autorul separă arta de viaţă încă de laînceput: "mâncăm ca să mâncăm şi scriem ca să scriem"? Atunci cumse face că cele mai spectaculoase efecte poetice ţâşnesc chiar dingrozăvia vieţii: "mergeţi şi faceţi o clismă înainte derectoscopie"?
Naturalismul obscen devine poetic datorită - greu de crezut -transcrierii jurnalistice a stării de fapt: "domnul cu valvaaortică înlocuită şi testicolele extirpate/ îşi bea liniştitcafeaua cu doamna fără uter şi rect/ cu punga colostomică la vederepe masă/ şi tuburile lungi de plastic prelungindu-i intestinulgros" (Bufetul Oşanca). Rezultă un superb reportaj de front,în care cultura este trăită, iar viaţa este culturalizată.
Cucerirea de Noi spaţii pentru poezie nu implică doarfiltrarea suferinţei fizice acerbe prin lexicul neologic, barbar şipoetic totdeodată, ci şi reconsiderarea ironic detaşată a lumiiscriitoriceşti. Dacă în miniciclul Mesaje de familiee-mail-urile schimbate între tată şi copiii răspândiţi prin lumeating punctul zero al expresivităţii limbajului, tragedia fiindtranscrisă cu jale dar şi cu bărbăţie, Negresa, variantăproprie şi Ioan Nou Teolog de la terasa MNLR suntdelicioase (de)mitologizări ale breslei. Când aflăm că "râulIordanului trece prin mijlcoul grădinii de vară MNLR", ne umflă şimândria, dar şi râsul.
Urâtul poate fi un stimulent şi pentru rugăciune. Ion Zubaşcupoate fi considerat cu uşurinţă un poet religios, ceea ce nuînseamnă dogmatic. Boala este un semn al iubirii divine - Dumnezeuîi pedepseşte pe cei de care îi pasă. Multe poeme sunt psalmi destrigare a deznădejdii, precum o făcea Iov: "singur în toată casaam plâns după mine ca după un om mort/ până am terminat absolut totce-am avut de plâns" (Scrisoare către fiul meu Ilie). Întoate, însă, o iubire disperată de viaţă. Pentru că numai în viaţăse poate produce şi consuma artă.
Dar cel mai important aspect al volumului este cel de Jurnalde moarte şi de supravieţuire, care pare să respecte legea debază a jurnalismului de tip american: it bleeds, it sells."mi-a venit ideea să-mi deschid un blog pe care să-l alimentezzilnic cu însemnări şi texte, transmiţând astfel în directcorespondenţe de la moartea mea, derulată lent, sub ochii tuturor,în timp ce mă sting scriind". Spun că doar pare, întrucâtbucuria copilărească de a trăi nu lasă loc cinismului, deşiautorul, enciclopedist cum îl ştim, are nervi şi pentrubalcanismele politice.
Omul disponibil a evoluat până la punctul terminus. Aici,el constată uşor amuzat că viaţa nu i-a permis să scrie capodopere,însă proximitatea morţii îi dă posibilitatea să se autodepăşească.De la postistorie şi regresie în comuna primitivă, adică în artaorfică şi sacră, înapoi la greva de la metrou. Omul disponibil estecaracterizat de stoicism ocoş şi de devotamentul pentru Maria şicoconi, pe care îi cântă cu orice prilej. Şi pentru că poetul ştiecă viaţa fentează capodopera, el practică reducţia fenomenologică,punând între paranteze ceea ce-l interesează, izloându-l decontext. Dar cum îl interesează cam tot, o paranteză o include pealta, formând matrici cosmice.
Până la urmă, seducţia cărţii are mai multe surse: onestitateaformală, tensiunea zicerii, problematizarea continuă, naturalismulpudic, poetica integrală, scutită de evaziuni, curajul de astrăbate zone dezolante şi (auto)ironia. De unde şi senzaţiacopleşitoare.
Felix Nicolau este conferenţiar universitar la Facultatea deLitere şi Limbi Străine a Universităţii "Hyperion" şi laUniversitatea Tehnicǎ de Construcţii din Bucureşti. A publicatcǎrţi de criticǎ şi teorie literarǎ (Anticanonice, Homoimprudens,Eroismul eminescian), un roman (Tandru şirece) şi versuri (Bach, manele & Kostel, Salonul deinvenţii). Colaboreazǎla revistele Arca, Cuvântul,Luceafǎrul de dimineaţǎ, Steaua, Tomis, Ziarul de Duminicǎ.Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
