Editura Meteor Press continuă să publice în colecţia sa de cărţi religioase, care i-a adus faimă, texte despre vieţile sfinţilor. Iată trei dintre cele mai recente titluri.
Remus Rus
Sfânta Fecioară Maria în tradiţia pioasă a creştinilor primelor veacuri
„În volumul de faţă, prezentăm cititorilor noştri o serie de texte apocrife, păstrate în tradiţia etiopiană, care ne vorbesc în special despre Sfânta Fecioară Maria, mai exact despre parinţii ei, Ioachim şi Ana, naşterea şi închinarea ei la Templu, vestirea îngerului Gavriil, naşterea lui Iisus şi încercările lui Irod de a-L ucide, fuga în Egipt, precedată de fuga în Liban, adormirea Sfintei Fecioare, iar, ca o încoronare, o parte dintre minunile pe care ea le-a săvârşit sau, mai degrabă, aşa cum ea însăşi subliniază adeseori, au fost săvârşite prin ea.
Intenţia noastră a fost determinată de faptul că învăţătura despre Sfânta Fecioara Maria ca Născătoare de Dumnezeu reprezintă temeinicia credinţei şi vieţii credincioşilor creştini. Căci ea este arhetipul uman al desăvârşirii noastre, fiind nu numai un model moral pentru oameni, ci şi concretizarea istorica a îndumnezeirii, cea dintâi făptură umană sfinţită nemijlocit de Mântuitorul Iisus Hristos, în care apare o viaţă unică, viaţa lui Iisus, viaţa veşnică a lui Dumnezeu în formă umană.”
Vasile Nechita
Viaţa şi minunile precuvioasei Parascheva povestite tinerilor
Despre Cuvioasa Parascheva, cei care, de-a lungul timpului, i-au scris viaţa au reţinut printre altele faptul că, la vârsta de zece ani, aflându-se într-o biserică închinată Maicii Domnului, a auzit citindu-se la slujbă următorul cuvânt din Evanghelia de la Marcu:
„Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine,
să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.”
Pentru ea, crucea a însemnat a renunţa la bunurile acestei lumi şi a mângâia cât mai mulţi semeni apăsaţi de nevoi, după cuvântul Sfântului Marcu Ascetul care zice: „Crucea este toată virtutea şi fapta bună.” Întâi, copilă fiind, îşi împărţea hainele săracilor, în ciuda tuturor mustrărilor pe care i le făceau părinţii. Apoi, rămânând moştenitoare, împreună cu fratele ei, a unei însemnate averi părinteşti, a împărţit săracilor partea sa şi s-a retras în pustie. Mutându-se la urmă în cealaltă viaţă, n-a încetat a revărsa peste sufletele rugătoare mulţimea îndurărilor sale prin minunile şi semnele arătate celor care cu credinţă i-au cinstit şi îi cinstesc moaştele. Dovadă – şirul nesfârşit al credincioşilor de pretutindeni ce se perindă neîncetat, dar mai ales cu prilejul prăznuirii sale, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi care le adăposteşte de peste 350 de ani.
Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir
Sfântul Dimitrie cel Nou Basarabov
Sfântul Dimitrie este singurul numit de Biserică Mare Izvorâtor de Mir. Izvorârea de mir este unul dintre semnele de recunoaştere a sfinţeniei. Miresmele sunt o rămăşiţă a paradisului pierdut şi o arvună a paradisului aşteptat. Mirul este sinteză şi esenţă, pecete şi uleiere mesianică spre jertfire de sine izbăvitoare. Mireasma este purtătoare de transfigurare. Cum spune o cântare din Canonul Sfântului: „Mirul cel mai lucrător decât focul, Sfinte Dimitrie, ajungând la toată Biserica, curge, izvorăşte, viază şi lucrează tainic, celor ce aleargă cu credinţă la el arzându-le bolile şi gonind demonii.” Poate că revărsarea abundentă de mir constituie şi o compensare a duhorilor cu totul ieşite din comun şi insuportabile din temniţa în care era închis, după relatările sinaxarului.
Bucureştii se bucură de patronajul Sfântului Dimitrie cel Nou (Basarabov). Este mişcător să vezi în fiecare an, indiferent dacă vremea este frumoasă sau crâncenă, şiruri de credincioşi de câteva sute de metri, aşteptând răbdători, cu flori şi cu lumânări aprinse în mână, să sărute moaştele Sfântului. S-ar cuveni ca fiecare bucureştean să facă măcar o dată în viaţă experienţa unui astfel de pelerinaj în mijlocul cetăţii!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
